Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
|
Nou pe simpatie:
CriStiNutZa.. pe Simpatie.ro
 | Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
26 - 80 ani |
|
|
Cafeneaua din coltReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #1 |
|
|
O! DARUL MEU...
~~~~~~~~~~~~~~
De ce-ai fost mamă negândită
Şi nu m-ai dat la carte?
Să fiu şi eu mai fericita
Să am pe lume parte.
---
De zile mai cu mult noroc
Şi mai cu veselie,
Iar nu să-mi ard sufletu-mi foc
Şi inima pustie.
---
N-aş mai ciocni de atâtea ori
La uşile închise,
Ci-aş fi cu adevărat poet
Iar nu-n plâns să mă-nărui.
---
N-aş suferi atât de crunt
Urgia soartei mele,
Şi n-aş fi azi ceea ce sunt
Un chin de lacrimi grele
---
Aş fi aruncat şi eu cu drag
Un bob literaturii,
Din a diamantelor şirag
Sublim dar al naturii.
~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #2 |
|
|
CONDEI
---------
Condei bătrân şi părăsit
De mult stai în tăcere,
Acum iar vremea ţi-a sosit
S-aşterni plin de durere.
---
Atâtea gânduri care-mi sting
Viaţa trecătoare,
Atâtea vise care plâng
ÃŽn suflet ce mă doare.
---
De aspra-mi mână te-ai uzat
Te-ai ars de fierbinţeală,
Azi pari în gânduri cufundat
Şi mort de oboseală.
---
Condei bătrân, ce-a mai rămas
Din viaţa asta vie?
S-au aşternut pe tristu-mi pas
Spini şi zădărnicie.
--------------------
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #3 |
|
|
CUGETARE
-----------
Averea şi puterea se topesc
ÃŽn valurile vieţii trecătoare,
Odată şi odată se sfârşesc
Dar amintirea rămâne nemuritoare,
Şi-ntrece orice tezaur românesc
Din câte-au fost şi vor mai fi sub soare.
--------------------------------------
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #4 |
|
|
SPERANŢA
------------
Ca o zi de primăvară
În triluri de ciocârlii,
Când e un foc soarele afară
Şi când razele cad vii.
---
Tot astfel e şi speranţa
Plină de daruri şi fiori,
Ne tot duce mereu viaţa
Cu-n buchet de flori.
---
Dar aceste flori din visuri
Zbor amarnic ca un vis,
Şi din urmă ne-ajung plânsuri
Crăpături reci de mormânt.
---
Atunci priveşti speranţa
Tristă, ca un lucru rău,
Ce ţi-a alinat viaţa
Şi doi ochi în capul tău.
---
Atunci priveşti trecutul
Şi oftezi aşa în vânt,
Cum se-nfrăţeşte cu lutul
Tot ce-i viu şi are un mormânt.
---
Cât poţi face, fă acuma
Ca să nu fii amăgit!
Lasă-ţi binele şi urma
Pe pământul chinuit!
-----------------------
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #5 |
|
|
SĂ FACI BINE. . .
-------------------
Omule, de poţi să faci vreun bine
Dumnezeu mereu te va căta,
Şi-ţi va deschide al sufletului bine
Când tactul inimii va înceta.
---
Pregăteşte-ţi locul unde singur să mergi
Să poţi pluti prin a haosului legi,
---
Şi vei trece prin poarta veşniciei
Spre grădina ce pururi cresc flori.
ÃŽn drumul tău vor fi mii de făclii
Şi îngeri dragi te vor plimba prin nori,
---
Prin locuri fără-de vieţi arbori şi flori
Pe tărâm de planeţi lipsit de sărbători.
---
Căci păstorul de sus la el cheamă
Grăbeşte-te oaie pierdută, hai!
Te strigă glasul zilnic, sfânt de aramă
Să intri-n strunga veşniciei, în rai.
---
Nici măcar un strop, un pic
Din lume când o să pleci,
Nu mai iei nimic, nimic
Spre acele drumuri reci.
---
ÃŽn faţa justiţiei sfinte, o să răspunzi
Când oasele-n urmă-ţi vor fi reci,
Cuvântul Domnului o să-l auzi
Amin zic, cu mine vei fi în veci.
---
Lasă-ţi numele curat!
Că aşa-i place celui sfânt,
Ca lebăda nepătat
Să-ţi fie tristul mormânt.
---
Omule, de poţi să faci vreun bine
Dumnezeu mereu te va căta,
Şi-ţi va deschide al sufletului bine
Când tactul inimii va înceta.
-------------------------------
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #6 |
|
|
CUGETARE
------------
Aşteaptă-te la bătrâneţe,
Din partea copiilor tăi,
La ceia ce tu însuţi vei
Fi făcut pentru tatăl
Tău sau pentru mama ta
----------------------------
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #7 |
|
|
CUGETARE
-----------
Multe bunuri are omul
Dar virtutea cea mai mare,
E să nu se ţină mândru
Cu virtuţile ce are.
--------------------
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #8 |
|
|
APA
-----
Dintre darurile multe
Oferite de cel Sfânt,
E şi apa, fă-r de care
N-ar fi nimeni pe Pământ.
---
Apă, firul ierbii soarbe
Apă, miile de vieţi
Apă bea, apă respiră
Frunza codrilor poeţi.
---
Apă beau cerbi, căprioare
Năvălite la izvoare,
Şi-n spre apă se abate
Ostenitul călător.
---
Apă, soarbe câmpul vesel
Flori şi lanuri verzi de grâu,
Fă-r de apă n-ar fi-n lume
Poate nici bine nici rău.
---
Căci n-ar fi cine să simtă
Aste daruri pe Pământ,
Şi pe coama veşniciei
S-ar plimba singur, Cel Sfânt.
---
ÃŽnchinaţi-vă noroade
Când beţi apă la izvor,
Căci el este mântuirea
Şi de viaţă-i dătător.
---
Aşadar să bem doar apă
Când ni-i sete, nu rachiu,
Căci rachiul este hoţul
Fură minţile mereu.
---
Băutura naturală
Este apa, bei şi taci
Ce se scurge pe sub maluri,
Pe sub viţe de copaci.
---
Apa este-n capul vieţii
Sănătate şi puteri,
Ea n-aduce ca rachiul
Nebunie şi dureri.
---
Ea-ţi grăbeşte mistuirea
Când mănânci ca să trăieşti,
Şi-ţi întăreşte plămânii
Când vrei lumii să-i vorbeşti.
---
Slavă Ţie, Doamne Sfinte
De ăst dar îmbelşugat!
Cu care, din mila Sfântă
Ăst pământ l-ai înzestrat.
---
Dintre darurile multe
Oferite de Cel Sfânt,
E şi apa, făr-de care
Ar fi scrum acest Pământ,
~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #9 |
|
|
DOUĂ RÂURI
---------------
Din cetatea plângătoare
Două râuri curg mereu,
E apă ori lăcrimioare
Căci usucă a vieţii floare
Ochii şi obrazul meu.
---
Şi-n a lor murmur la vale
Pe sub codrii-ncărunţiţi,
Seamănă tirana jale
Iar planta ce-mi creşte-n cale
Sufletul mi-a otrăvi.
---
Un adânc o să se nască
Izvorât din ochi pustii,
Şi cine o să oprească
Un ocean ce gura-şi cască
Sorbind suflete de vii.
---
La casa nefericită,
Unde cânt-un greieraş,
Vezi o floare vestejită
Ne udată, ne-ngrijită
Şi-auzi vântul printre uşi.
---
Până când pe-a mea cărare
Vor creşte tot pălămizi,
N-am o zi de sărbătoare
Şi-al vieţii pom mă doare
Distrus zilnic de omizi.
~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #10 |
|
|
PĂRINŢII (MOŞNEGII)
-------------------------
Ei au crescut feciori şi fete
Prin zile negre şi suspin,
Iar azi bolnavi lâng-un perete
Uitaţi de-a lor vipere şirete
Stau plini de chin.
---
Şi nimeni nu le dă de hrană
O fărâmiţă de mălai,
ÃŽn inimă ei simt o rană
Zâmbesc în vis, că-i plin de mană
Grădina-n rai.
---
Călăuzi-va pe vecie
Spre un drum plin de-nchipuiri
Şi-n drumul lor fi-va făclie
A Soarelui raz-aurie
Departe-n zări.
---
Zac în chinuri plini de rane
Jos, pe umedul pământ,
Şi-a lor feciori, inimi duşmane
Nu le dau nimic, căci sunt satane
Nici un cuvânt.
---
Nu vor să poarte grija tatii, mamei,
Acelor care i-au hrănit
Ei şi ele-s măritate
Le pare greu să-i ţină-n spate
Au îmbătrânit.
---
Moşnegii aceştia în tăcere
Crescut-a cârdul de vicleni
Şi-acum priveşti plin de durere
Cum zac fără mângâiere, prin buruieni.
---
Ei sunt moşnegi, nu mai sunt Mamă, Tată,
ÃŽn ochii celor făr-de minţi,
Şi-n chinuri se sfârşesc, îndată
Căci astfel vru soarta să-i bată
Pe bieţi părinţi.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
