Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
|
Nou pe simpatie:
simpatica_dorina pe Simpatie
 | Femeie
25 ani
Arad
cauta Barbat
32 - 44 ani |
|
|
Cafeneaua din coltReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #21 |
|
|
CREDINŢA
------------
Dacă n-ai credinţă-n tine
Că există un Dumnezeu
Şi-nspre sferele senine
O nădejde de mai bine
Un rai sufletului tău.
---
Atunci vai de tine turmă
Rătăcită de ciobani
Cu păşunea-ţi veşnic brună
Şi apoi lupi gonaci din urmă
Te-ar izbi prin bolovani.
---
ÃŽnspre o râpă fioroasă
O va pierde chinul greu
Făr-să vadă că-i frumoasă
O natură armonioasă
Şi-n tot locul Dumnezeu.
---
Astfel numai cel ce crede
ÃŽn cel ce toate a făcut
Şi cu patru ochi el vede
Că din el nu se va pierde
Decât părţile din lut.
---
Acel om trăieşte bine
Că gându-i spre ceru-i sus
Vede alte vremi senine
Diamante şi rubine
Pentru lumea ce s-a dus.
~~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #22 |
|
|
S-A TERMINAT
----------------
S-a terminat orice speranţă
Şi ultimele-mi veselii
Sătul sunt astăzi de viaţă
O! Ia-mă Doamne dintre vii!
---
Vai! Lume, lume-nşelătoare
O viaţă-ntreagă mi-ai surâs
Te-ai prefăcut din mândră floare
Într-un râu limpede de plâns.
---
S-aude sufletul cum geme
Arzând în mina de cărbuni
Se termină a vieţii vreme
ÃŽn jale şi-n deşertăciuni.
---
Şi-acum pe uliţa-mi spinită
Ca să trec astăzi nu mai pot
Ah! Floarea vieţii veştejită
Şi vlaga creierului tot.
---
Curând a morţii cupă voi soarbe
Şi mă voi duce-n veci de veci
Prin neguri şi zile oarbe
Prin infinit, prin spaţii reci.
---
Iar lutul greu rămas în mine
Puteţi să-l aruncaţi în foc
Căci n-am avut zile senine
ÃŽn viaţa mea fără noroc.
~~~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #23 |
|
|
MÂNDRIE
-----------
Dacă te mândreşti pe sine
Spunând că eşti un om deştept,
Chemi batjocura-n spre tine
Care-ţi strâmbă şi ce-i drept
Fără să ştii ponosul vine
Şi-ţi stă ca un scai în piept.
---
Lasă meritul să spuie
Ce-ai făcut de când eşti mare,
Dacă meriţi să te puie
La locul de cinste mare,
Căci mândria nu te suie
Şi mândria cinste n-are!
---
Dacă-mbraci o haină bună
Fii şi la minte mai clar!
Nu-ţi strâmba nasul la lună
Când sub haină-i un măgar,
Şi prostia te-ncunună!
Ce să-ţi spun că eşti tu, dar?
---
ÃŽnspre gradul de mărire
Cei care s-au înălţat
Ajungând la fericire
Tot smeriţi s-au ridicat.
~~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #24 |
|
|
TRISTEŢEA
--------------
Am plutit întreagă-mi viaţă
Pe-un ocean adânc de sânge
Şi-acum soarta-mi făr-de milă
Mă afundă să mă-nec.
Plin de răni-ngrozitoare
Sufletul şi astăzi plânge
Când ecoul disperării ?
Când în mine se va stinge
Dacă zilele-mi tirane
Înotând prin lacrimi trec?
---
Ca să-mi pot vărsa din suflet
Gândurile-mi zdrobitoare
La treizeci şi patru de ani
Simt nevoia să-nvăţ carte
Căci atâtea vise negre
Se simt prea omorâtoare
Râurile mari de lacrimi l
Le simţesc prea arzătoare
Vai aceste mari dureri
Bat la poarta vieţii toate.
---
Mă-nfior să-mi spun povestea
Ce-i atât de plângătoare
Mă afund în negura de vise
ÃŽn ceaţa plutitoare
Să-mi las caierul durerii
Ce atât de mult îl tare
Parcă aş vrea s-ascund durerea
Ce-i atât de plângătoare
Mă mărginesc ca bieţi-mi ochi
Măcar azi să nu-i mai storc.
---
Şi acest fir al disperării
Pe a sufletului fus
Strânge ghemul de durere
Şi mi-l lasă-mpotmolit
Toată mica mea speranţă
De la mine ea s-a dus
Toată forţa cugetării
N-o mai simt. O fi apus
A trecut halucinantă
Şi presimt c-o fi murit.
---
Astfel, picurii gândirii
S-au topit zâmbind la soare
Ca o rouă cristalină
Sub un vânt călduţ şi lin
Ca petalele bolnave
Ce-au căzut de pe o floare.
Ca un om lovit de-un glonte
Scurs de sânge, care moare,
Şi în clipa de pe urmă
Soarbe cupa cu venin.
~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #25 |
|
|
SATUL MEU, RĂDĂŞENI
-----------------------
Satul în care m-am născut
Şi-atâţia ani (77) mi-am petrecut,
Multe amintiri mă leagă
Din viaţa mea întreagă.
---
Mult iubesc acest pământ
Pe care primii paşi am făcut,
De-aş trece şi peste hotare
Nu-i găsesc asemănare.
---
Sat frumos şi renumit
ÃŽn livezi, grădinărit,
Oameni harnici, gospodari
Moşteniri de la romani.
---
Cine vine-n Rădăşeni
ÃŽn anotimp de primăveri,
Când tot satul parcă-i nins
De floare ca-n paradis.
---
Se duce la el acasă
C-o impresie aleasă,
Mulţi rămân şi nu mai pleacă
Toată viaţa lor întreagă.
~~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #26 |
|
|
TALENT MOŞTENIT
--------------------
Cât cântec şi câtă poezie
Câte vise şi câtă mulţumire,
Să poţi întruchipa cu aceste mâini zbârcite
Care din moşi-strămoşi ni-s moştenite.
---
Portul românesc, limpede curat
Cum Dacii şi Romanii l-au purtat,
Din fire să-ţi întruchipezi, frumoasă ie
Pentru a ta dragoste frumoasă, Românie!
---
O româncă, Ţărancă adevărată
Ea cu mâna ei se-mbracă,
Şi pe ea şi pe copii
Şi pe toţi din jurul ei.
Casa şi-o împodobeşte
După cum mintea-i gândeşte,
Tot de mâna ei lucrate
Cum e obicei la sate.
---
Din cânepă şi din in
După obicei străbun,
Şi din bumbac şi din lână
Cum lucra mama bătrână.
(Deci, bunica mea,
era şi a ta Mihai LEONTE)
~~~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #27 |
|
|
SĂNĂTATEA
---------------
Vă-ngrijiţi de sănătate
Până boala nu v-a ros,
Căci pe urmă greu se poate
Să fii iarăşi sănătos.
---
Când microbul se prăseşte
Încuibându-se de boli,
Organismu-ţi otrăveşte
Lângă doctori poţi să mori.
---
Nu umbla cu boala mare
Crezând că te-i apăra,
Că-n curând ea va fi-n stare
Un mormânt nou a-ţi săpa.
---
Fii curat şi te păzeşte
Spală-te pe corp frumos,
De vezi boala, ocoleşte!
Şi vei fi un om sănătos.
---
Curăţenia e mama
Tuturora pe pământ,
Murdăria este vrana
Lunecuşul spre mormânt.
---
Câte inimi în neştire
Cad mereu sub prada sorţii,
Şi din floarea fericirii
Zilnic rupe geniul morţii.
---
ÃŽngrijiţi de sănătate
Până boala n-a sosit,
Căci pe urmă greu se poate
Să fii iarăşi fericit.
~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #28 |
|
|
VISUL STRĂMOŞILOR MEI
-----------------------------
Eu sunt visul strămoşilor mei
Şi cu sfinţenie mereu îl voi cinsti,
Chiar de cu preţul vieţii aş plăti
Rămân să mor, ruşine nu-mi va fi.
---
Nu vreau să-mi fac strămoşii de ruşine
Căci cu sângele lor ei au plătit,
Pământul acesta de pe care
Atâtea generaţii s-au hrănit.
---
Şi se vor hrăni şi cei ce după noi vor fi
Şi niciodată cred că n-or uita
Căci un-a fost în lume România
Şi-n veci sperăm că ne vom ridica.
---
Muncesc în aer liber
Şi-m cântă ciocârlia,
Frumoasă este viaţa
Frumoasă-i România!
(scrisă în timpul colectivului)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #29 |
|
|
DUPĂ PLOAIE ŞI FURTUNĂ,
VINE IARĂŞI VREMEA BUNĂ.
(ÃŽn aşteptarea copiilor la sărbătorile de iarnă)
--------------------------
Ce a fost, am văzut,
Ce a fost greu a trecut,
Ce o să vie, nu se ştie,
Domnul o să ne mângâie.
---
ÃŽnsă Anul Nou recent
Să-l petrecem berechet,
Să fim cu toţii-mpreună
ÃŽnsoţiţi de voie bună.
Eu de pe acum vă zic
ÃŽntru mulţi ani să trăiţi,
ÃŽntre fraţi să vă iubiţi,
Şi să nu uitaţi de părinţi!
---
Căci părinţi-un an întreg visează
Cum la masă pe toţi îi aşează,
Şi le-ar da la copii cei mai bun
Şi din suflet şi din jur.
---
Şi-n special mama cu drag îşi aminteşte
Când erau micuţi băieţii,
Prin ce valuri şi furtuni
Ea hrănea atâtea guri.
---
ÃŽi hrănea, îi îmbrăca,
ÃŽi învelea, îi săruta,
Şi pentru ei se ruga
ÃŽi veghea şi se ruga.
---
Le ruga de sănătate
De-nţelepciune, de toate,
De orice primejdii în viaţă
Dumnezeu să-i ocrotească.
---
Să le aştearnă-n calea lor
Fericire-n viitor,
Asta după cum se ştie
Nu prea vine de la sine.
---
Să iubească-n viaţă munca
Faza cea mai principală,
De a se ridica-n viaţă
Pe o treaptă superioară.
~~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #30 |
|
|
VIAŢA
---------
Plângând, păşim pe acest pământ
Plângând păşim în viaţă,
Şi tot plângând, ne despărţim
De a dragostei viaţă.
---
O rouă doar suntem şi noi
O rouă pe pământ,
Un pas ne desparte doar
Un pas doar de mormânt.
---
Ca roua-n toiul dimineţii
Aşa ni-i rostul vieţii,
Dar când soarele apare
Roua de pe câmp dispare.
---
Sau ca un trandafir gingaş
Ce-a îmbobocit sub soare,
Puţin îi mai lipseşte doar
Şi-şi scutură petale.
~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
