Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
|
Nou pe simpatie:
alexxandra pe Simpatie
 | Femeie
24 ani
Timis
cauta Barbat
26 - 59 ani |
|
|
Cafeneaua din coltReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #11 |
|
|
DEDICAŢIE
---
Vărului meu,
poetul Mihai LEONTE
----------------------
Copil străin în lume
De nimeni urmărit,
De ai avut sau nu o pâine
Sau unde ai dormit.
---
De ai avut ce să îmbraci
Sau de nu ţi-o fi fost frig,
Tu a trebuit să taci
Căci nimeni nu te-a îngrijit.
---
Dar Dumnezeu e mare
Cu cei orfani pe lume,
Le luminează calea
Ducându-i tot spre bine.
~~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #12 |
|
|
DOUĂ CAPURI
-----------------
Şi domn şi slugă au fost murit
Căci trebuiau să moară
Trecut-au ani şi-au putrezit
Iar azi mormântul înţelenit
Te înfioară.
---
Erau creştini la şapte ani
ÃŽn fundul groapei sumbre
Vezi cranele prin bolovani
Iar locul ochilor duşmani
Sunt numai umbre
---
Şi care o fi capu-ngâmfat
ÃŽnalt până la lună
Ce-n timpul când a guvernat
Ca leu sălbatic a zbierat
De la tribună
---
Am întrebat dar în zadar
Căci cine avea să-mi spună
Şi capul crudului avar
Ce-a stins lumina unui far
Azi zace-n humă.
---
Ei sunt egali, n-ai ce s-alegi
Din ţărâna sfărâmicioasă
Şi-ai fi nebun să nu-nţelegi
Că atâtea capuri sunt de regi
Şi-s tot din oase.
---
De poţi vreun bine tu să faci
Atât e pentru tine
Iar dacă nu din gură taci
Şi nu te amesteca-ntre draci
Că nu faci bine.
~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #13 |
|
|
CÂND NU ŞTII
----------------
Când nu ştii ce să vorbeşti
Este adeseori mai bine
Ca să stai să te gândeşti
Şi-un moment să socoteşti
Ce simţire ai în tine.
---
Căci o gură făr-de frâu
Ce sfidează prin noroade
Nu va face decât rău
Şi e vai de capul tău
Că nu va produce roade
---
Azi orice păcate mari
Vin adesea de la gură
Nu ştiu dacă sunt mai tari
Vor mai fi dar foarte rari
Cele date de natură.
---
Când nu ştii ce să vorbeşti
Dă-ţi cu palma peste gură
Şi apoi să te gândeşti,
Până vorba-ţi potriveşti
Să nu fie plină de ură.
~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #14 |
|
|
DORMIŢI ÃŽN PACE
~~~~~~~~~~~~~~
Cu lacrimi calde v-am stropit
Dar azi vă las uitate!
De mii de ori v-am recitit
Şi-acum plângând v-am pregătit
Să fiţi înmormântate.
---
Făcutu-v-am degeaba eu?
Frânturi nefericite,
Că veţi dormi şi voi mereu
Într-un mormânt la capul meu
De ţărână acoperite!
---
Vă ud cu lacrime de sânge
Amare şi arzătoare
Simt cum sufletul mi se frânge
Şi-ntreaga fiinţă plânge
Printre lumea-nşelătoare.
---
Oh! Dormiţi, dormiţi în pace
N-aveţi voi vreme senină
Parcă simt în suflet ace
Văzând că nu vă pot face
O scânteie de lumină.
---
Când m-oi duce de pe lume
Veţi merge-n lăcaşul meu
Să adormiţi versuri cu mine
Neştiute, făr-de nume
Somnul veşnic, trist şi greu.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #15 |
|
|
DECLARAŢII TRISTE
-----------------------
Veniţi să vă povestesc
Până nu mă prăpădesc,
Să vă spun din copilărie
Poate mi-a fost greu şi mie.
Când eram copil de-o şchioapă
Am rămas orfan de tată,
Vai de-a mea copilărie
Cu mamă în văduvie,
Parcă m-am născut bătrână
Lipsită de voie bună.
Isprăvind şcoala primară
ÃŽntr-o perioadă amară,
Am rămas ceea ce sunt
Zbuciumată pe pământ.
Căci era chiar la război
Şi-am plecat ca vai de noi,
Am plecat evacuaţi
Despărţiţi surori de fraţi,
Despărţiţi soţi de soţii
Şi părinţii de copii.
Înapoi când am venit
Geamuri, uşi n-am mai găsit,
Nici tu hrană nici tu lemne
Şi eram în pragul iernii.
Nici tu lemne , nici tu hrană
Şi cu mama grav bolnavă,
Şi era după război
Casa plină de nevoi.
De nevoie şi de lipsuri
Veni boala grea de tifos,
Soarta crudă, nemiloasă
Ne-a luat şi ultima speranţă.
Şi-am rămas în primăvară
Fără tată fără mamă,
Şi era şi bir şi cote
De-mi doream chiar singur, moarte
Mai trăiam doar cu-o speranţă
Că-mi va surâde norocu-n viaţă.
Dar speranţa-i hrană grea
Nu trăieşti numai cu ea.
Dar amar m-am înşelat
Căci tot peste necazuri am dat,
Nu ştiu cu ce am greşit
De atât am pătimit,
Pătimit şi pătimesc
Copilaşii să mi-i cresc
Să mi-i cresc, să-i văd în stare
Că trăiesc pe-a lor picioare.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #16 |
|
|
DECLARATII TRISTE -II-
----------------------------
O! De-aţi avea voi ochi ca să priviţi
Inima mea ticăloasă,
Aţi simţi în inimă un ascuţiş
Mai iute şi mai veninos decât o coasă.
---
De-aţi avea voi ochi ca să priviţi
Mintea mea incultă ca a voastră,
Aţi face-o comparaţie între prezent
Şi între trecutul de altădată.
---
Voi aveţi şcoli, cărţi gratis şi lumină
Eu eram orfan şi fără milă,
Şi totuşi am învăţat şapte ani cu greu
Condiţii ce-am avut, ce să vă spun, ştiu eu.
---
Căci soarta cu mine fuse crudă
Când eram şi eu copil ca voi,
Căci mama mea era femeie văduvă
Şi-a venit teribilul război.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #17 |
|
|
MORMÂNTUL MAICII MELE
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
ÃŽn veşmânt negru te-nvelesc
Te spăl cu lacrima-mi fierbinte,
Azi, când mormântul ţi-l privesc
De anii dragi mi-aduc aminte.
---
În vremea când te-am cunoscut
Erai atâta de frumoasă,
Şi-acum de mult te-ai făcut lut
Un mănunchi rece de oase.
---
Cad frunze galbene pe mormânt
Şi suflă vântul cu urgie,
Te chem şi nu-mi spui un cuvânt
Din casa neagr-a veşniciei.
---
Deschide-mi maică uşa ta
Să zac alăturea de tine,
Unde durerile vor sta
Scăpând de rău, să trec spre bine.
Să plec spre zările pustii
Unde tăcerea-i aşternută,
Căci n-ai la mine cum să vii
Eşti oase şi ţărână mută.
---
ÃŽn veşmânt negru-ţi învelesc
Ţărâna veşnic amorţită,
Şi printre lacrimi îţi şoptesc
Rămâi în pace, fericită!
~~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #18 |
|
|
LA CRUCEA VOASTRĂ
~~~~~~~~~~~~~~~
La crucea voastră să mă frâng
Sub negura tăcerii,
Să ţip într-una, să tot plâng
De-atâta jale să mă sting
Să uit valul durerii.
---
S-adorm pe lacul drag şi sfânt
Prin marea bălărie,
Şi vremea vâre-mă-n mormânt
Să uit ce-a fost pe-acest pământ
ÃŽn somnul veşniciei.
---
ÃŽn adâncimea de pământ
Vom asculta tăcerea
Mereu va bate acelaşi vânt
Prin iarba tristului mormânt
Când vom uita durerea.
---
O! Sfinte moaşte părinteşti
Dormiţi, dormiţi în pace
Cu voi adorm sute de poveşti
Iar sufletele-n sfere cereşti.
ÃŽn lumea care tace.
~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #19 |
|
|
ÃŽMI ADUC AMINTE
--------------------
Şi azi când îmi aduc aminte
De când v-aţi prefăcut în lut
Trecut-au ani şi zile sfinte
ÃŽn zborul lor necunoscut.
---
Şi bat azi iar la trista-ţi poartă
Aştept să vă aud vorbind
Dar în zadar o lume moartă
Eu n-o să vă mai văd zâmbind…
---
Pe un lac de lacrimi se popreşte
Amaru-n suflet amorţit.
Ah! Amintirea mă sleieşte
Când ştiu că voi m-aţi părăsit.
---
Şi ani de zile se vor duce
Prin spaţiul trist, nemărginit,
Dar voi, mereu veţi dormi în pace,
Un somn tăcut, neisprăvit.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
| #20 |
|
|
LA LITURGHIE
----------------
Când te duci la liturghie
Nu te gândi prin păduri
Nu te gândi tot să furi
Pleacă-ţi capul sub făclie
Şi al tău gând spre lumea vie
Şi nu la guri!
---
Fi atent, nu-ţi curma firul
Ascultând vreo altă veste
Ori cu ochii la neveste
Unge-te mai des cu mirul.
Pleacă-te când vezi potirul.
Sfânt el este!
---
Fă metanii cu sfinţenie
E sfânt locul care-l calci!
Nu te gândi rău să faci
Du-te seara când e denie.
ÃŽnchină-te cu sfinţenie,
Din gură taci!
~~~~~~~~
_______________________________________
Cine a pătimit, a învăţat!
|
|
| |
|
