Tuti-Name spune:
"Fericirea face parte dintre acele lucruri cu ajutorul carora se poate ajunge la ţel si cu toate acestea are un mare neajuns si anume- ea se pogoara si unde trebuie si unde nu trebuie.Fericirea seamana cel mai mult cu umbra facuta de un nor."
03.08.2006
22.5KB
Annmar
Daruri cereşti,
unice-n trăire.
E atât de simplu
să păstrezi iubirea
Arătându-i sincer
toată preţuirea.
Propunere
Daruri cereşti,
unice-n trăire.
E atât de simplu
să păstrezi iubire
Arătându-i sincer
numai preţuire.
05.09.2006
48.2KB
A mai publicat volumul de povestiri Informatorii (1994) si romanul Glamorama (1999). In anul 2005, apare romanul Lunar Park.
26.07.2006
2.6KB
Poftiti BIG APPLE !
28.07.2006
11.4KB
Muzeul memorial "Cezar Petrescu"
-a luat fiinta la 17 decembrie 1967, in casa unde scriitorul s-a statornicit in 1937 pentru tot restul vietii, dupa ce pana la 45 de ani publicase peste 20 volume si depusese o vasta activitate in presa.
01.08.2006
3.9KB
Prietenie...
30.07.2006
19.6KB
ARMONII MAJORE 2010 autor Mihai LEONTE
Volumul ARMONII MAJORE 2010 cuprinde creaţii inedite nepublicate în alte volume, versuri şi proză. Parte dintre ele au fost postate pe NET pe diverse forumuri sau reţele literare.
Volumul cuprinde şi proză care a fost primită de cititorii NET-işti cu multe aprecieri pozitive. Am cules mesaje de pe NET de la diverşi cititori prin care se relevă unele aspecte văzute de aceşti utilizatori ai netului despre creaţia lui Mihai LEONTE.
De asemenea ca şi în volumul anterior cuprinde eseuri ale autorului despre alţi colegi condeieri incluse ca prezentări de carte în volume tipărite.
***
Doritorilor le pot trimite formatul electronic al volumului ARMONII MAJORE 2010
Zece ani mai tarziu eforturile sale aveau sa fie incununate de succes: pe 28 februarie 1884 gradina botanica va primi terenul pe care se gaseste in prezent si fondurile necesare amenajarilor, construirii (dupa modelul serelor de la Gradina Botanica din Liege) primelor sere si popularii acestora, precum si infiintarii Institutului si Muzeului Botanic. In 1932 gradina a trecut sub administrarea primariei departandu-se de la menirea ei si bombardamentele celui de-al doilea razboi mondial au produs pagube majore. In 1954 gradina botanica a trecut din nou in grija Universitatii, situatie care se mentine si in prezent. In 1960 s-au construit serele noi si noul Institut Botanic in care functioneaza si Herbarul. In 1978 a fost inaugurat noul Muzeu Botanic, organizat pe baze ecologice. Abia in 1994 gradina a primit numele binefacatorului sau.
24.09.2006
21KB
Nr.4
05.08.2006
52.5KB
RASPLATA
Ma uit la el cu ochii surazand
Ca doua faruri umede de roua...
Ma trezesc cu palmele apropiate
ca intr-o ruga cereasca...
Imi simt sufletul alb si plin...
...Straluceste printre « ingeri » !...
Asa trebuie sa fi fost si cand
L-am adus pe lume...
Luminoasa,mandra,smerita...
Randul dintre noi
Eu nu am tradat,
Am crezut doar ca te pierd printre lacrimi
Si-mi ziceam ca ai renuntat la mine.
Nu aveam timp sa ne invatam
Sa traim o viata eterna !...
Doamne ...lasa un rand liber
Intre noi si pacate.
Dar invata-ne si pe noi sa iertam !
In murmur de zambet
Din cand in cand ne desfrunzim
Si aruncam cuvantul,
Miracolul care naste clipa si ucide !
Si apoi,ratacim acuzand !!!...
Totul are sfarsit
Iti amintesti
Cum veneai pe valurile
Acelor seri
Ca o acunsa taina
dar cu speranta tanarului zeu ?...
Adulmecam discret fericirea
Ascultand cantecul acela
Ascuns...care ma chema la nesfarsit...
Iubire...Iubire...Iubire...
Ma doare,stii bine
Lumina care-mi cade in flacari
Si-mi unduie nelinistea !!!...
Opreste-te !!!
M-am mutat pe celalalt orizont
Sa vad golul acela imens...
Ma pregatesc de drum
Desi nu-mi cunosc steaua.
Sa aleg fuga spre zare ?
Sa alerg cu genunchii insingerati
Cu sufletul sterp sau sa raman tanjind?…
Ajuta-ma!!!
Intorc fata spre ploaie
Ca sa imi ascund lacrimile.
Teama de teama...
Poti sa ma mangai
Asa ca odinioara
Cand ma leganai,pe valuri de visare ?
N-as mai fi EU,de-as fi altfel...
Phoenix
Tocmai trecea un anotimp
Cand adormisem pe marginea norilor
Si-mi simteam interiorul mai mare decat mine.
Pasarile cantau prin aerul cald plin de fluturi
Insa lumina imi reteaza aripile de Icar-
Doritoare de inaltare.
Si timpul coboara atrnand de stele incremenit de uimire.
Urc prin caderea mea...
Si vantul a obosit,
Si se aseaza pe ramuri
Lasand curcubeul sa-mi infasoare fiinta.
Ma indrept in toate partile deodata...
E atata soare!...
Da...acum e bine !
OMUL si PACEA,OMUL si RAZBOIUL
Cand Omul in Paradisul LUI
A aparut din marea LUI iubire
O LINISTE eterna si si vesnica i se prescrise...
« De ce atat de iubit ,si atat de nefericit ? »-isi zise...
« Vreau !!! »
Si gustul PACATULUI...ooo,si ce gust
Ne arunca in PURGATORIU...
Si de atunci...
Si NOI si EL uimiti...
Ne intrebam :
« Dupa chipul si asemanarea SA ? »
Atat de perfecti ca si « CHIP »
Atat de imperfecti ca si « ASEMANARE »
Nu vrem
O stare de foame istovitoare
Ne incerca in insomnia unei erori.
Si boala ,care e modul in care
moartea iubeste viata,
Ne alunga de bucuria purei noastre existente
In care uitam sa simtim simplu.
Si sfarsitul care incepe,nu e decat
Amurgul gandurilor care
Ne sfarteca si ne condamna la framantare.
Traim simplu si tanjim complicat.
Iubim egoist dar ravnim absolutul.
Nu ducem "o cruce" ci ducem povara
De a nu intelege iubirea
Prin care ne-a fost data sansa sa ne inaltam
A trecut
Mi-am amintit de noi
Eram atat de prinsi de banal
Incat am uitat sa stam nemiscati un timp,
A uimire ...
Trecea o stea impietrita in diamant.
Si a trecut... neobservata!
Era a mea ,a ta
a noastra?...Nu vom stii...
Era mai usor sa imparta cerul
Decat sa ne faca atenti...
Ca ne pierdem
Si a trecut!
Am luat pe varful degetului ,uitarea
Atat ne-a mai ramas...
Trec doar pe aici…
Din coltul din dreapta sus,
Al inimii…
Am venit sa-ti indeplinesc o iubire.
Sa-ti ingrop trecutul
Care nu are timp
Nici de suspine,nici de regrete, nici de amintiri...
Chemarea se naste
Din drumul tainic spre ochii tai
Inaltati spre mine…
Ca o ruga.
Nu am venit sa raman
Trec doar pe aici
Sa pictez clipa in care se iarta…
Si sa botez cu lacrimi
Bucuria de a fi noi doi…
Suflet de foc cu trupul in apa…
05.08.2006
29.3KB
Sectorul Plante Memoriale 4:
02.10.2006
3KB
PĂCĂLICI
Care sunteţi pe aici,
În ziua de Păcălici?
Spune-mi tu când ne zici,
Bancuri bune cu urzici,
Cu ascuţite ace de arici
Să tot râzi până ce pici!
Ţine jocul, să nu-l strici,
Când te plesneşte un bici!
Mergi la harnice furnici,
Sau la bluze cu arnici!
E o zi de primăvară,
Cu soare plin prin ţară.
Dacă-mi tragi o păcăleală,
Voi ţine la noua tăvăleală!
Vino să mai fii copil,
Când este întâi April!
01.04.2012
18.7KB
Statueta broaste testoase:
23.07.2006
4KB
6
26.07.2006
3KB
Scena din spectacol
05.08.2006
10KB
Ion NEGOITESCU
Scriitori contemporani
Editura Paralela 45, 2000, Colectia „Cercul literar de la Sibiu“,
editia a II-a, ingrijita de Dan Damaschin, 650 p., 110000 lei
Una dintre excelentele initiative editoriale pe anul 2000 ale editurii Paralela 45 este volumul Scriitori contemporani de Ion Negoitescu aparut in colectia „Cercul Literar de la Sibiu“, o colectie speciala, as spune, ce recupereaza si promoveaza un nucleu literar forte al vietii culturale romanesti din anii imediat postbelici.
„Scriitori contemporani este – asa cum observa Dan Damaschin in Nota asupra editiei – o veritabila panorama a fenomenului literar romanesc din ultima jumatate de veac, ce poate sa sugereze (s.a.) liniile de forta si arhitectonica a ceea ce ar fi trebuit sa fie cea de-a doua parte a acestei Istorii, nedefinitivate prin disparitia prematura a lui Ion Negoitescu“. Textele, scrise dupa propria marturisire a autorului (v. Prefata la Editia I, reprodusa in editia de fata), spre a-i servi la Istoria literaturii (vol. II), sint de fapt incadrabile intr-un spatiu generat de doua „linii de forta“/linii de directie: una ar fi intentia declarata de a sluji unor capitole (pe autori) de istorie literara (implicind cu preponderenta criteriul estetic, analiza critica si valorizanta a textelor, dimpreuna cu aplicarea la caz a unor – necesare si asumate – principii istoriografice, de organizare a ansamblului), cealalta, linia etica – mai clar vizibila in volumul de fata – fiind determinata de presiunea conjuncturilor, politice si individuale: e vorba de texte scrise in anii exilului si difuzate prin posturile de radio Europa Libera si Deutsche Welle, scrise deci de un disident, foarte lucid, intransigent si in acelasi timp foarte legat de cultura careia ii apartine.
Arhitectonica acestei Istorii ramine la nivelul (initial al) unui spatiu in generare, de mobilitate extrema – si, dupa prabusirea comunismului, cu multiple si problematice posibilitati de abordare a fenomenului literar contemporan. A se vedea observatia pertinenta a autorului (in textul reprodus in volumul de fata dupa Dialog, nr. 139/141, 1992, cuprinzind puncte de vedere ale lui Negoitescu asupra propriei Istorii a literaturii romane, expuse in cadrul unui simpozion la Lectoratul de limba romana, Universitatea din Heidelberg, 1992): „Mentalitatea romaneasca – si ma refer in special la cea din literatura – nu si-a revenit, si de aceea se discuta mereu in presa romana despre modul cum (s.a.) trebuie reconsiderate astazi valorile realizate in perioada comunista.
Pentru ca in judecata operelor literare s-a avut in vedere capacitatea scriitorilor si literatilor de a se opune sistemului care dirija tara. Iata de ce nici eu, care m-am straduit mereu sa nu cad in aceasta capcana si sa privesc lucrurile la rece, estetic, constat abia acum ca operele produse in aceasta perioada, lipsite de subtext (s.a.), saracesc cind le citesti: subtextul care era important atunci, acum nu mai are nici o valoare.“ Problema stringenta a adecvarii grilei de lectura la „specificul“ acestei literaturi dependente de subtext, de natura sa creeze dificultati metodologice in continuarea Istoriei sale literare si (cel putin vol. I) estetice. De aceea, in 1992 (cu un an inainte de moarte), I. Negoitescu amina publicarea celui de-al doilea volum al Istoriei, anuntind, in schimb, aparitia, in anul urmator, a unuia amplu, cuprinzind „recenziile si eseurile mele despre scriitorii contemporani“. Cartea de fata este reeditarea chiar a acelui volum, aparut in 1993 la Editura Dacia din Cluj, si include peste 100 de texte de critica literara, la care se adauga, in Addenda, citeva texte interesind istoria literara in general.
Daca arhitectonica proiectatului volum II al Istoriei literaturii romane parea greu sesizabila autorului insusi, in 1992, I. Negoitescu, motivat si de o accentuata „istorie“ subiectiva, poate si temperamentala, a exilului si a disidentei, se opreste, in schimb, la o idee, intr-un fel foarte valabila in actualitatea imediata: “Am gindit o Istorie a literaturii romane care sa ne spuna mai multe despre poporul nostru prin literatura, prin scriitori (s.a.), preocuparea initiala deci, corespunzatoare si altor deziderate decit cele estetice...“ Asadar se renunta, inca din faza de proiect, la singularitatea criteriului estetic, dominant in istoriografia noastra literara, criticul parcurgind astfel drumul de la o istorie literara (contemporana) la o istorie a mentalitatilor.
Reclamata atunci de realitatea politica romaneasca, metoda de lucru propusa de I. Negoitescu vadeste – pe termen mai lung – o buna intuitie in ceea ce priveste „mersul“ cercetarii literare azi si, in orice caz, impasul serios al criteriului estetic ca exclusivitate. Pentru epoca in discutie (dictatura comunista) I. Negoitescu concepe o istorie literara ca radiografie a mentalitatilor si a societatii, trecind prin text (literar), acesta putind fi plasat undeva la mijloc pe linia context-text-subtext. As mai adauga ca „schema“ indicata functioneaza la I. Negoitescu intr-un mod cu totul particular, cu deosebire pus in lumina de volumul de fata, care nu e – am mai spus – o istorie literara, ci o culegere (alfabetica) de recenzii si eseuri difuzate radiofonic, adica un act de disidenta, in permanenta reinnoit, dupa o experienta personala foarte dureroasa. Avem de-a face cu un intelectual care scrie din exil despre literatura acestor ani, vazuta in relatia ei cu puterea, facind in chiar acest fel un gest de disidenta, de pe pozitia unei constiinte implicate, o constiinta a monstruozitatii, a absurditatii sistemului politic din Romania. O constiinta persecutata ea insasi de acest sistem. De aceea, balansul lucid si avizat intre estetic si etic se produce cel mai adesea pe fundalul – perfect indreptatit, de altfel – unei subiectivitati ultragiate.
Scriitori contemporani infatiseaza o larga panorama literara, fara constringeri de perspectiva, eliberata fiind de regula unui ansamblu. O „minimala“ ordine exista, cea mai putin pretentioasa, ordinea alfabetica (si, subordonat acesteia, un criteriu cronologic).
Ea reuneste poeti, prozatori, critici literari si eseisti, permitind o lectura libera, transversala, comoda a volumului (recenziile, difuzate radiofonic, au cel mult 3 pagini si jumatate de carte). Ca sa nu spun realmente captivanta. Dincolo de faptul ca acopera un interval impresionant al vietii literare contemporane (incepind cu anii imediat postbelici si pina la 1990) si intra in bibliografia de referinta a autorilor abordati, recenziile lui I. Negoitescu sint scrise cu nerv, cu precizie, cu spirit de disociere, dar si din perspectiva generala a unui cunoscator. Multe dintre texte recenzeaza diferitele aparitii editoriale din tara, unele sint mici articole de sinteza, iar citeva, cuprinse in Addenda, pe teme culturale mai generale, vadesc un caracter eseistic mai accentuat (v. si o convorbire cu Ion Solacolu, Romanii intre Europa si Orient), Aproape toate supuse aceleiasi „brevilocvente“ radiofonice, devenite ad-hoc un veritabil atu al acestei carti nu numai extrem de utile (indispensabile pentru profesionistii meseriei), ci si foarte agreabile la lectura. Un gen de utile dulci nepremeditat, dar care ne poate fi de invatatura in conditiile in care un op savant si compact pare a fi azi sortit esecului. Dupa cum, la fel de nepremeditata geografie “naturala“ a literaturii, fara borne de marcaj, determinata de o simpla panoramare alfabetica, creeaza un inedit sentiment al experimentului in materie de istorie literara. Textele cuprinse in Scriitori contemporani reprezinta tot atitea voci radiofonice ale lui I. Negoitescu, tulburatoare prin inteligenta critica si atitudinea lor morala. Un concert de voci, care-si transcend, finalmente, spatiul si timpul de plecare.
02.08.2006
16.2KB
Claude Monet
Impresie Rasarit de soare
Tabloul care a dat numele miscarii
02.08.2006
44.6KB
3
26.07.2006
1.8KB
Clopotel de vânt 1:
23.07.2006
3.7KB
REPUBLICA UTOPIA
23.07.2006
32.8KB
Sala de cinema
04.08.2006
8.5KB
Vermeer
04.08.2006
34.1KB
Am putea privi
Am putea privi
doar
zâmbetul clipei
sinceritate,simplitate
fără cuvinte,gesturi
ce umplu
secundele
complicându-le
transformându-le-n ore
întuneric-lumină
se perindă-ntre noi
clipind,
reuşim poate,
să suspendăm
fericirea
undeva,
dincolo
de
oglinda zilei
s-o furăm,păstrăm
ireal
de frumoasă
în adâncuri
de ochi