Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
Cafeneaua din colt | Reguli | Inregistrare | Login
POZE CAFENEAUA DIN COLT
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
simpacurly69
 | Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
35 - 70 ani |
|
mnovicov
Administrator
 Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1421
|
|
Cadavrul viu din dulapul plin de amintiri
Pensionarii din „joi.megaJoy“, regizat de Radu Afrim, nu stau la coada la farmacie. Sint veseli pentru ca viata - dorintele si dezamagirile - continua.
De la un prag incolo, batrinii nu mai au virsta, ei nu se mai deosebesc intre ei decit prin medicamentele pe care le iau, lupta lor pentru a pastra ceva din demnitatea si amintirile fericirii din trecutul lor este patetica, grotesca, infringerea e continuta in inceputul fiecarui gest de revolta. La Budapesta, insuportabila neputinta nu apartine doar oamenilor, ci si Istoriei: rana Trianonului, razboaiele pierdute, persecutiile din perioada comunista, casniciile ratate, amorurile nefericite dau combinatii dintre cele mai ridicole, configurind povestile unor caractere, reduse acum la ceea ce maninca, la ceea ce elimina si la ceea ce izbutesc sa-si aminteasca despre frustrarile erotice. Autoarea Katalin Thuróczy aduna aceasta lume ciudata si totusi atit de familiara in jurul unei mese imbelsugate si sordide in acelasi timp, iar regizorul Radu Afrim ne convinge, intr-un decor instalat la doi metri de spectatori, cum supa prezentului se transforma in ciorba trecutului.
_______________________________________
A scrie inseamna a respira!
mnov
|
|
| pus acum 20 ani |
|
mnovicov
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1421
|
|
Scena din spectacol
10KB
_______________________________________
A scrie inseamna a respira!
mnov
|
|
| pus acum 20 ani |
|
mnovicov
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1421
|
|
Comedia muzicala la virsta a treia
Spectacolul incepe cu un fel de bal al fantomelor mascate ivite din intuneric (si tot acolo dispar) care ar vrea sa ne previna ca ceea ce vom vedea nu apartine intru totul lumii reale. Procedeul e ori insuficient exploatat, ori inutil - nu se mai face nici un rapel la el, iar pe parcurs regia foloseste cu mult mai multa subtilitate mijloacele prin care irealul, imaginarul, comentariul distantat al personajelor patrund in tesatura spectacolului. Trecerea din registrul realismului scenic in cel al metaforei este principalul succes al montarii, succes in care meritul apartine deopotriva regizorului, scenografilor (decor: Vittorio Holtier, costume: Ilona Varga-Járó) si actorilor. In acest spatiu strimt, Afrim modifica mereu distanta dintre spectator si personaj - demn de iubire sau de mila, de dispret si de batjocura -, conventia teatrului naturalist devine comedie muzicala, miscarile incetinite de boli si privirile stinse de constiinta mortii apropiate se transforma in pasii ritmati de energia cintecului, vitalitatea dorintelor e mai puternica decit istoria si destinul (chiar cind sint scrise cu majuscula).
_______________________________________
A scrie inseamna a respira!
mnov
|
|
| pus acum 20 ani |
|
mnovicov
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1421
|
|
Scena din spectacol
10.3KB
_______________________________________
A scrie inseamna a respira!
mnov
|
|
| pus acum 20 ani |
|
mnovicov
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1421
|
|
Senili sau smecheri?
In roluri de compozitie, interpretii realizeaza performanta din ce in ce mai greu de intilnit pe o scena romaneasca, de a functiona ca grup, fara a diminua calitatea si expresivitatea interventiei individuale (incurajata uneori in exces de regie). Vor fi greu de uitat actorii Rodica Mandache (Adél), Constantin Cojocaru (István), Dorina Lazar (Zsuzsa), Irina Mazanitis (Mana), Virgina Rogin (Böske), Liana Margineanu (Hilda), Jeanine Stavarache (Karola), Virgil Andriescu (Sándor), Tatiana Iekel (Ameliedraga). Regizorul, de coniventa cu autoarea, mai are un cadavru inca viu in dulap, o rubedenie transmisa din generatie in generatie si ingrijita laolalta cu amintirea oamenilor politici din secolele trecute, a bataliilor pierdute si a Trianonului.
Sprijinit de textul Katalinei Thuróczy, Radu Afrim isi afirma calitatile la Odeon, din ce in ce mai matur, cind renunta la ifosele de originalitate: el continua sa construiasca scenic destine contemporane, originalitatea e rezultatul compasiunii lucide cu care regizorul isi examineaza
_______________________________________
A scrie inseamna a respira!
mnov
|
|
| pus acum 20 ani |
|
