Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
Pribeag e timpul Noaptea îl despoaie De ultima fărâmă de lumină Se lasă seara-ncet pe capete de ceruri Doar luna-aruncă straie de văpaie ÃŽncet un pod ridică peste lume Secunde albe-n răsărit de geană Visul aruncă dezgheţate ramuri Spre toamne,ierni sau primăveri de ploaie
Să scoţi la lumină imagini de suflet nestinse de furia zilei uitată în nopţi de durere?! oglinzi nesfârşite din pânze de ape adânci în care imaginea, strâmb umilită de oameni o primeşti în dublura umflată de plâns?!… peşteri de ceară în care trupu-l târăşti atingând colţuri de stânci adormite?!…
tresari!
te-ntăreşte răceala pietrişului intrând în piele. rănile dor, sufletul creşte înalt iar lumina din ochii copilului urcă drept după o scurtă şi sfântă învăluire
Gânduri şi stări 7 – poza de blueapple, in Poezii Blueapple · 12.4KB
ÃŽţi voi spune că pasul a îngheţat. Vorbele aruncate în vânt, Se vor întoarce aşchii tăioase. Fereşte-ţi inima de valul minciunilor! Nu am înţeles rostul acelor sunete. Acum, răni adânci îşi picură amarul. Răsună toaca dar liniştea ei ziduri fărâmă Căutând liniştea… în zadar.
ÃŽţi voi spune că pasul a îngheţat. Vorbele aruncate în vânt, Se vor întoarce aşchii tăioase. Fereşte-ţi inima de valul minciunilor! Nu am înţeles rostul acelor sunete. Acum, răni adânci îşi picură amarul. Răsună toaca dar liniştea ei ziduri fărâmă Căutând liniştea… în zadar.
Gânduri şi stări 7 – poza de blueapple, in Poezii Blueapple · 73.3KB
ÃŽţi voi spune că pasul a îngheţat. Vorbele aruncate în vânt, Se vor întoarce aşchii tăioase. Fereşte-ţi inima de valul minciunilor! Nu am înţeles rostul acelor sunete. Acum, răni adânci îşi picură amarul. Răsună toaca dar liniştea ei ziduri fărâmă Căutând liniştea… în zadar.
Simt podul gândului întunecat Te îndrepţi spre ieşire atingând iluziv tocul uşii Parcă vrei să iei forma trecutului sau a un viitor abia conturat, învelit în cazeum lipicios, hrănitor. ÃŽn palmele tale devine alunecos… Ce-ai mai putea citi pe ilizibila pagină a destinului meu? Vrei să-ţi spun? Se vede în clar de fum, cu litere mari deşirată, singurătatea. Suntem atât de mulţi şi atât de reci Atâtea cuvinte goale aruncăm între noi încât, gândurile nerostite se ascund, după pietrele amestecate cu pământ. Să bem o gură de apă! Poate vom reuşi să le alegem…
Simt podul gândului întunecat Te îndrepţi spre ieşire atingând iluziv tocul uşii Parcă vrei să iei forma trecutului sau a un viitor abia conturat, învelit în cazeum lipicios, hrănitor. ÃŽn palmele tale devine alunecos… Ce-ai mai putea citi pe ilizibila pagină a destinului meu? Vrei să-ţi spun? Se vede în clar de fum, cu litere mari deşirată, singurătatea. Suntem atât de mulţi şi atât de reci Atâtea cuvinte goale aruncăm între noi încât, gândurile nerostite se ascund, după pietrele amestecate cu pământ. Să bem o gură de apă! Poate vom reuşi să le alegem…
Gânduri şi stări 7 – poza de blueapple, in Poezii Blueapple · 79.6KB
Un fluture alergând în tăceri cuprinse de aer. Unda de vis trecând peste clipe iluzoriu zbor în doi.
Şi totuşi…
Trecerea stinge lumina trupului, părăsit cu aripile larg deschise. Din cupa lor, imaginea vag conturată a sufletului, tuşă de viaţă îndreptându-se spre azur…
Aceeaşi culoare purtată o zi, o clipă de fericire, de tristeţe, o clipă de zbor… O secundă în care visul se împarte la doi. ÃŽn rest, vidul împarte cu nesaţ singurătăţile…
Gânduri şi stări 7 – poza de blueapple, in Poezii Blueapple · 18.1KB
ÃŽnecând în iluzii clipele, vânătorul de greşeli uită pe colţul speranţei, mereu, lumina secundelor de fericire. Priveşte în grabă scoarţa, uitând să numere inelele vârstelor.. Dincolo de asprele riduri ale arborelui vieţii, înălţând circular sufletul, fluidul ce cântă esenţele parfumate ale fericirii, poartă gândurile albe pe căile nevăzute, ale vârstelor firii. ÃŽnsingurat de teama cuvântului, vânătorul de greşeli desenează pe frunze uscate, dorul, întrebând nervurile dacă vreodată, va deveni, gând. Mai bătrân ca secunda, priveşte un drum alergând pe lângă paşii lui. Ramurile remuşcării, inutil agaţă firul de păr de la tâmple, albindu-l...
Trec zilele,nopţile pedalând alert, împroşcând din spiţele secundelor adormite, rotunde bucăţi de pământ. Aruncându-le lest inutil, odată pe partea dreaptă a drumului, alteori în stânga, ascultând ecoul profund al smulgerii lor, din trupul inert al sufletului, obosit de aşteptare. ÃŽnainte, priveşte doar spiritul gând… Imagini se perindă mereu în zare Se vede departe, acoperit de fumul visului vârful dorit,speranţa seninului, haloul, violet conturat al înaltului. Aerul trece, prin porii deschişi ai fiinţei. La pas cu frunzele uscate merg. Şi merg mereu spre tine, purtată de lumină. ÃŽmi ard cărările, adânc încrustate în palme. Caut… Aştept un semn de la tine, ramură vie! Să te înclini preţ de un rod, spre fruntea frământată, de trecerea clipelor oarbe…
