Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
Stefania Mihalache, Est-falia, Editura Paralela 45
Un condei de rasa
In ultima vreme, se vede tot mai distinct desenul unei noi etape in proza tanara. Dupa Filip Florian - Degete mici, Anca Maria Mosora - Arhanghelii nu mor, sau Florina Ilis - Cruciada copiilor, fata de care carti “mai altfel�, precum Lindenfeld-ul lui Ioan T. Morar, intra automat in rezonanta, isi face loc o noua proza intelectualista, cu ambitii de constructie, imbibata de un tip de reflexivitate cu origini livresti. E cumva semnul decolarii din mazga cotidianului tranzitiei, ajuns aproape de epuizare prin oboseala, deopotriva, a scriitorilor si a lectorilor. Ce se mai poate inventa in zona “experientelor� bahico-erotico-boeme cu iz de cartier? Nici macar umorul nu mai poate sustine indeajuns expozitia de viscere mai mult sau mai putin literare, in timp ce vinovatia difuza si excitanta a cititorului mai copt s-a diluat fatal prin exercitiu fortat. Sub teribilismul de rigoare, disperarea debusolarii se recompune tot mai greu, din resturi, insuficient pentru a mai hrani o atitudine de fronda literara. Nu cred ca e un esec, ci o varsta care tocmai se incheie. Noii tineri furiosi se vor exprima probabil diferit de aici incolo, iar dinamismul extrem al acestor evolutii se explica prin detenta unei indelungate comprimari a evolutiilor literare pana spre finele anilor ‘90.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
In acest peisaj in schimbare, Est-falia Stefaniei Mihalache*, unul dintre cele mai bune debuturi initiate de Editura Paralela 45, apare ca un detaliu-cheie, cu efect clarificator. Micul roman contine o poveste de dragoste sofisticat asezata in decor (suficient ca sa nu cada in banalitate), un montaj de portrete decupate din ambianta speciala a campusului multicultural de la Central European University (Budapesta) si multe consideratii de ordin eseistic: despre proza, despre feminism, despre tangajele periculoase ale corectitudinii politice, despre moravuri si prejudecati, in fine, despre Romania. Totul in putin peste o suta de pagini scrise atragator, cu mare siguranta, cu condei afurisit, cu un fel de ironie ideologica nemaiintalnita la tinerii prozatori si cu admirabil temperament.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
Azi, cand spunem “temperament�, spunem de regula limbaj decoltat, fortand limitele literarului. Stefania Mihalache isi consuma insa temperamentul in cap. Nici o alunecare necontrolata, nimic care sa exceada demonstratiei pe care cartea o propune tot mai limpede spre final. Parcursul de viata al eroinei - masteranda la CEU, iubita unor “Maestri� succesivi, interesanti ca tinte indepartate si tot mai banali sub lupa intimitatii, dar si subiectul unor experimente pe cat de tari, pe atat de bine tinute in frau, la limita lesbianismului - isi inchide bucla pe bine cunoscuta, sfasietoarea problema romaneasca: intoarcerea acasa, cu tot ce inseamna ea, de la renuntare la voluptatea auto-regasirii: “Est-falia ma asteapta impasibila, ignoranta de alte locuri, ca intotdeauna. Senina. Senila. Cu obiceiurile ei, cu viata ei ilogica�. Urmeaza un epilog abrupt, despre vertijul coborarii printre oameni vii, dupa “fictiunea� social-intelectualista de la CEU. Ultimele pagini fac sa balteasca totul intr-o cancelarie zgribulita de provincie, in ziua petrecerii de 8 Martie, cu maistri si profesori spalati pe creier de o viata tampa, cu chat-uri si chefuri disperate de obsedati ai emigrarii cu orice pret. O Romanie derulata cu repezitorul. Nu prea mult, n-ar avea rost, o cunoastem prea bine.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
Dar centrul de greutate al cartii nu e aici. Stefania Mihalache nu aspira la prestidigitatiile noului realism cotidian, desi ne strecoara cel putin o proba ca ar putea performa si aici (de pilda, dialogul cu vecina maniaca, pe un contencios comic-grotesc: curatenia presului de la intrare). Dimpotriva, tot restul mizeaza pe un anumit dozaj de naturalete si artificialitate. In afara schimbarilor de persoana a relatarii, urmarind gradul de implicare in naratiune (cu persoana a doua in pasajele de mare implicare afectiva, cu o confortabila persoana intai in fragmentele eseistice si cu echidistanta persoanei a treia in rest), Est-falia evita demonstratiile de tehnica literara. Naturala e scriitura, care curge frumos, fara sa-si chinuie cititorul cu puzzle-uri compuse cu penseta; artificiale sunt portretele din campusul budapestan. Zara, Katya, Sasha, Igor, Alec si ceilalti nu sunt ceea ce se cheama caractere, ci portrete, schitate in doua-trei tuse, ca sa populeze scena pe care s-a petrecut ceva mult mai important: propria maturizare a Stefaniei Mihalache. Katya si “senzualitatea ei nebuna amestecata cu urmele castitatii sovietice�; Sasha, ucraineanul pasionat de drosophila si de drepturile animalelor, care arunca “ruseste� cu paharul de voda de perete. El transforma un “homo sovieticus� intr-un “homo informaticus�, “care se dezvolta insa numai pe orizontala, prin acumulare de unitati informationale�; Igor colectioneaza maniacal pantofi de firma, drept compensatie pentru frustrarile politice ale familiei sale oropsite de comunisti. De altfel, universitatea insasi este un tip special de artefact social, caruia autoarea ii contempla “destramarea anuala� de “Babel comportamental, sexual, emotional, academic�.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
Este la Stefania Mihalache o anumita situare fata de naratiune care trimite la prozele de tinerete ale lui Eliade mai mult decat la orice alt “model�. E in ea o frumoasa aroganta a inteligentei, aceeasi lupta surda si mandra cu demonii senzualitatii, gustul experimentarii amestecat cu vocatia resemnarii nemarturisite; ochii larg deschisi si mana-care-scrie-in-timp-ce-traieste. Poza juvenila figureaza astfel intr-un montaj superior, liber de vulgarizarea si vulgaritatea care fac, din pacate, nota comuna a multor titluri recente.
Ca story, Est-falia povesteste scurta iesire din “falia� vietii autohtone a unei tinere masterande care petrece un an in campusul de la Budapesta si un alt interval (greu de plasat in timp) intr-un stagiu la Londra. Cea de a doua bucla inchide experienta erotica, dar mai ales de initiere afectiva si intelectuala, cu Yoghinul, un barbat intre doua varste, cu poza de dandy academic si cu apartament de revista glossy
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
