Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
Spre deosebire de cea mai mare parte a Statelor Unite, unde casele sunt construite la distanţe mari una faţă de cealaltă, în New Mexico satele sunt foarte concentrate. Cu cât sunt mai sărace, mai ales cele indiene, cu atât sunt mai concentrate. Există aici o asemănarea cu concepţia europeană, mai bine zis cu modul de viaţă european, sau poate ancestral.
Casele americanilor sunt în general foarte îngrijite şi arată bine. Faptul că sunt din lemn nu le ştirbeşte cu nimic frumuseţea, dimpotrivă. Atunci însă când nu sunt îngrijite, nimic nu le mai salvează de la termenul de cocioabă. Pentru satele indienilor acest aspect este aproape comun.
New Mexico este din multe puncte de vedere un model al vechiului. El are două influenţe asupra americanului modern. Pe de o parte arată cum nu trebuie să fie o aşezare modernă iar, pe de altă parte furnizează soluţii pentru snobi, atunci când vor să iasă din ambientul oferit de tehnologia modernă. Stilul adobe la exterior, dar cu aer condiţionat în interior.
Pe tot cuprinsul statului New Mexico, şi nu numai, oferta de produse de artizanat indian este atât de mare încât devine obositoare. Influenţa spaniolă sau chiar mexicană a fost uitată. ÃŽntreg artizanatul este indian. Există enorm de multe lucruri frumoase ce dovedesc un înalt meşteşug, dar sunt mult prea multe. Indienii făceau giuvaiere înainte de venirea spaniolilor din pietre preţioase şi semi-preţioase locale: turquoise, etc. Astăzi o fac cu scop comercial. Ele, pietrele semi-preţioase ar încânta ochiul oricărui european, dar măiestria indienilor în imitaţii este la fel de mare, astfel încât veşnica dilemă a autenticităţii pietrelor devine şi ea obositoare. Cea mai obositoare este însă însăşi prezenţa indienilor care-şi expun marfa precum ţiganii prin talciocurile din România. E drept că de la indieni se poate cumpăra mult mai ieftin decât din magazinele specializate.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
Pe de o parte, pentru că în trecut i-au masacrat pe indieni, statul american se străduieşte să creeze condiţii deosebite celor câţiva rămaşi. Aceste condiţii însă nu vizează integrarea lor în societate ca oameni normali, ci doar crearea unor surse modeste de venit. Până la urmă tot statul câştigă de pe urma unei activităţi profitabile, nu atât pentru indieni, cât pentru industria turistică în general. Pe de altă parte, cetăţeanul american obişnuit bodogăneşte la tot pasul fiindcă una dintre facilităţile create indienilor este scutirea de taxe, iar taxa este o constantă permanentă în mintea americanului, pentru că orice chitanţă, orice bon de casă, are înscrisă taxa. Efectul psihologic este mare. El ştie că din această taxă se finanţează toate activităţile de la buget, începând cu întreţinerea indienilor şi terminând cu războiul de nu ştiu unde, sau procesul lui Clinton, iar de fiecare dată când o anume activitate este apreciată ca ne fiind strict necesară, americanul invocă faptul că el plăteşte taxe şi nu-i este indiferent cum se folosesc banii lui. Practic acelaşi lucru se întâmplă şi în România, dar noi nu conştientizăm idea în aceeaşi măsură, sau aproape deloc, deşi taxa noastră este de 22%, în timp ce la ei variază între 5 şi 10%, în cazuri rarisime ajunge la 11%.
Marea majoritate a copiilor din autobuz au adormit, aşa că temerile mele sau risipit. Atmosfera este cât se poate de liniştită. Singurul copil treaz este cel despre care vorbeam, cu două rânduri în faţă şi care, între timp, s-a mutat chiar în faţa mea, unde este un loc liber şi se joacă cu un bărbat de origine sud-americană, foarte răbdător. Până la urmă, înţeleptul familiei se dovedeşte a fi tocmai puştiul; părinţii, în special mama, au evidente defecţiuni de comportament. Mama mi se pare bine sărită. ÃŽn orice caz, nesimţirea lor este maximă. Ei s-au culcat şi au respins orice solicitare a puştiului, de orice natură. Aşa a ajuns el pe locul din faţa mea, din mila sud-americanului. ÃŽncepând prin a avea mai multă înţelegere pentru puştiul cu asemenea părinţi, a ajuns cu timpul să-mi placă de el. Este totuşi relativ liniştit pentru un băiat de vârsta lui şi apreciez imaginaţia cu care se ştie să se joace. Trebuie să recunosc că este o performanţă să petreci o zi întreagă într-un spaţiu de nici o jumătate de metru pătrat, o performanţă ce nu e la îndemâna oricui.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
Pe tot parcursul prin partea de vest a statului New Mexico există o cale ferată paralelă cu şoseaua, dar ea nu este folosită la transportul de persoane, ci numai de mărfuri. Trenurile sunt rare - de azi dimineaţa au fost doar patru - merg mai încet decât autobuzul care, la rândul lui, nu depăşeşte 70 mile pe oră şi sunt incredibil de lungi. Am numărat 80 (optzeci) de vagoane.
Mă gândesc că americanii au devenit fără să vrea victime ale propriilor lor temeri şi chiar propagande. Una dintre dilemele mele era dacă să cumpăr sau nu o maşină veche pentru timpul cât mă aflu aici. Avantajele şi dezavantajele sunt prea multe ca să le comentez acum dar, aproape toţi prietenii mei americani m-au sfătuit să renunţ la acest gând pentru că, spuneau ei, dacă rămân în pană pe şosea, nimeni nu mă va ajuta. Oamenii se feresc de răufăcători aşa că singurul lucru ce-l vor face va fi să dea telefon la cel mai apropiat service auto. Cum la bugetul meu n-aşi fi putut cumpăra decât o rablă, ipoteza defectării trebuia luată în seamă. Reparaţia la service, în schimb nu mai putea fi luată în seamă pentru că m-ar fi aruncat pe drumuri, astfel că am preferat să rămân pe şosea dar în autobuz. Revin însă la americani; în mod sigur, numărul răufăcătorilor nu este mai mare decât la noi. Ceea ce îi face temători este bombardarea permanentă cu informaţii despre ei, prea multe filme cu gangsteri, etc. Efectul este acela că ei înşişi se înstrăinează reciproc. Acelaşi lucru şi cu propaganda. Efectul perioadei McCarthy nu s-a stins cu totul. Orice străin este privit mai întâi cu o oarecare suspiciune, iar temerile se ridică doar cu timpul, pe măsură ce se face cunoscut. Nu pot fi acuzaţi, este firesc să fie aşa în situaţie lor, dar este o componentă pe care noi trebuie s-o avem în vedere.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
Gallup este ultima localitate din New Mexico. Reclamele o prezintă ca pe o capitală a indienilor. M-am obişnuit însă cu reclamele. Oricât de atrăgătoare, şi multe sunt foarte atrăgătoare, nu sunt decât reclame în care doar profesionismul celor ce le-au făcut este sigur. Din autobuz se vede doar o localitate cu o intensă activitate comercială. ÃŽn America activitatea comercială se recunoaşte după numărul şi dimensiunea depozitelor şi a societăţilor de transport. Aspectul multor localităţi este asemănător cu cel din zona gărilor din România, dar mult mai întinse. Localităţile mai mici practic nici nu au altceva decât depozite. Locuinţele sunt probabil undeva mai departe. După Gallup intrăm în statul Arizona. Capitala, Phoenix, este mai la sud. Noi vom traversa statul prin Flagstaff, adică puţin mai la nord de mijloc.
ÃŽn România, atunci când plecăm la un drum lung, ne gândim dinainte ce şi unde vom mânca, eventual luăm ceva cu noi. Americanii, nu numai că nu-şi iau nimic, dar chiar se bucură că vor avea posibilitatea să mănânce ceva diferit. De-a lungul şoselelor oferta este chiar mai de generoasă ca în centrul marilor oraşe, deşi cele mai solicitate sunt tot restaurantele de tip Mac Donald's'. O menţiune specială merită cuvântul sandwich. La prima vedere, el are acelaşi înţeles ca la noi - doar de la ei l-am luat - adică două felii de pâine între care se pune unt, şuncă, brânză, sau ceva asemănător. Am spus la prima vedere pentru că, în fapt, rezultatul este foarte diferit din cauza dimensiunii. Când ne gândim la un sandwich, noi avem în vedere ceva mic, o mâncare frugală între două mese şi nu la o masă propriu zisă. De regulă mâncăm un sandwich la ora 10, la şcoală sau la serviciu. Am fost de aceea surprins când, pentru prima dată, am fost întrebat la o masă de prânz, dacă vreau un sandwich sau mâncare obişnuită, deşi tuturor ne era foame. Pentru americani însă, un sandwich mic este format dintr-o jumătate de franzelă de aproximativ 500 de grame, iar unul mare dintr-o franzelă întreagă, iar în interior nu se pune şuncă sau brânză, ci şuncă şi brânză şi încă foarte multe altele, inclusiv murături, salată, muştar, etc. Un sandwich mic ţine loc de masă de prânz; pentru unul mare trebuie să aveţi stomacul corespunzător dimensionat, pentru că nu este accesibil oamenilor obişnuiţi. Poate fi foarte gustos şi apetisant. Cu un asemenea mastodont, este greu să nu te murdăreşti nu numai pe mâini, ci şi pe faţă. Mâncatul în picioare este riscant; e aproape obligatoriu să stai jos şi să foloseşti ambele mâini. Rareori am văzut americani să se spele pe mâini înainte de masă, dar este aproape obligatoriu să se spele după.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
Drumul continuă prin deşert, în aparenţă pe teren plat dar, în realitate, cu schimbări importante de altitudine, imperceptibile însă din cauza pantelor foarte line. Mai curând schimbările de vegetaţie ne anunţă că am mai urcat sau coborât un pic, pentru că ele oscilează între nimic şi destul de mult, asta însemnând arbuşti şi tufe de un verde închis, foarte intens. Peste tot sunt cactuşi. Iarba este bineînţeles arsă, dar existenţa ei la sfârşit de toamnă mă încredinţează că primăvara poate fi într-adevăr frumos.
Engleza americană tinde să devină onomatopeică, mai ales în conversaţiile informale. Aşa spre exemplu, la întâlnirile accidentale pe un coridor, sau la un colţ de stradă, se poate auzi în loc de "excuse me", sau ceva asemănător, un "Hup! Hep"; ÃŽn loc de similarul englez al românescului "pentru puţin", spus după "mulţumesc", se emite un "aaaa" cu intonaţie pentru "Asta e, ai ghicit!". Renunţarea la cuvinte este posibilă şi în scris; pe şosele, o intersecţie este anunţată prin semnul "X-ing", dar se citeşte intersecţie.
Toaletele, din exces de pudicitate, se numesc "restrooms", ceea ce poate însemna camere pentru deşeuri dar şi de odihnă, la alegere. Este interesant că englezii au acelaşi cuvânt, "rest", pentru două substantive foarte diferite; sau poate că nu sunt atât de diferite, dacă gândim că odihna este un timp pierdut din punctul de vedere al celor excesiv de activi.
Se pare că optimismul meu în legătură cu puştiul a fost exagerat. Chiar acum câteva minute şi-a extins aria de joacă către mine punându-mi o mulţime de întrebări. Ca să scap de el am început să-i pun eu mai multe întrebări. ÃŽntre timp a devenit subiectul de distracţie a întregului autobuz. Până la urmă am scăpat, dar nu ştiu pentru cât timp.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
