Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
Picuri de rouă pe frunzele-adormite Tresar la adierea vântului aflat în pribegie Natura înca doarme cu ochi cald de izvoare Munţii-s învăluiţi de aburi clari în zare
O! Ce minunăţie ne-oferi mândră natură Sufletu-mi străluceşte şi-a vrea iar cu ardoare Să mă întorc din cale să-ţi druiesc iubirea, Minune şi candoare!
Grădina-natură în mişcare
Clipe de dor intens Imi mistuie simţirea, Parfumul regăsit Al florilor de toamnă, Imi deseneaza vii Imagini din trecut. O curte, o grădină Ce-seamnă pentru mine, Natura în mişcare. Sunt adunate-acolo, Ca-ntr-o şedinţă lungă, Toate-anotimpurile: E vara, toamna, iarna Şi primăvara crudă. Mă-mbie în culoare, Esenţe de parfumuri De flori... e o splendoare! Of! De s-ar mai întoarce Acele vremuri dragi, In care o copilă se bucura De viaţă, de lumină In ochii-acelor magi...
Dor de munte mă încearcă
Din minuni văzute-aievea, împletesc acum visarea, Rânduri se aştern pe pagini, versuri calde în imagini, Dăruiesc cu drag la lume.
O copilărie plină de natură şi candoare, De lumină şi iubire mereu vie,mereu tandră, Mi-a umplut de vrajă viaţa.
Simt cum aer pur, de munte, îmi pătrunde în toţi porii parfumul lui mă-mbată alungând din vise norii.
Cer senin se vede-n zare, verde crud de brazi voinici, Cai păscând cuminţi pe pajişti, fără case, fără oameni, Fără zgomotul absurd.
Totu-i vis şi armonie tulburate de-un sărut. Un pârâu şi-o piatră albă, chiar la poalele pădurii, S-au îndrăgostit subit tulburând liniştea zilei, Cu un tainic clipocit.
Dor de munte-acu mă-ncearcă. Mă întorc iar în trecut, Când puteam s-aleg eu clipa Evadării într-o lume-n care sunt Un pitic uitat de lume, Construit numai din lut.
Cuvinte calde poartă pe a sa undă
Pârâul, cuvinte calde poartă pe a sa undă. Zăpada nu-l îngheaţă, furtuna nu-l ajunge. Pe malurile sale adună-n primăvară albastre flori de munte şi ghiocei timizi ridică în lumină pline de puritate cupele lor micuţe. Parfum suav se-nalţă spre cerul azuriu, seninul încet coboară în sufletele noastre... O viaţă nouă apare simbol al bucuriei iubirii pe pământ
Copil drag al bătrânului îngenunchiat
Fulgerul a lovit mărul în plină floare crengile frânte dansează agonic împletind ciudate forme-n cădere vântul poartă trupuri firave fluturi nevinovaţi seminţele vieţii în zbor din fibrele trunchiului frânt răsar acum timide noi ramuri prelungite drumuri noi speranţe pentru tânărul măr copilul drag purtând cu nobleţe seva bătrânului îngenunchiat o nouă primăvară va regăsi întreg trunchiul mărului o nouă coroană-nflorită va lumina tabloul vieţii
Dimineaţa-şi anunţă venirea Cerul e-n noapte cu fruntea plecată Aburi de ceaţă ridică pădurea Frunzele veştede rămase în crengi Tremură triste aşteptând răsăritul cărările pline-s acum de năluci singurătatea-şi trimite ecouri adânci lovindu-se surd de copaci
întreaga natură doarme în zori
cerul de zi se naşte încet în zare apare ca un vis o lumină porneşte la drum răsăritul pictează pe cer fâşii de senin amestecă-albastrul cu tuşe de soare imaginea creşte
Plânge piatra se-aude lacrima ei curgând şiroaie cascadele unite lacrimi de pietre rozând stânca
plânge!
Plânge iarba în şoapte profunde o aud doar gâzele o mângâie încet cu trupurile lor firave urcă cu grijă până la creştetul firului îi sărută fruntea apoi coboară lin să nu-l frângă
plânge!
Plânge pământul în pumni de ţărână rotunde bucăţi modelez crezând că odată vor prinde viaţă vor dărui zâmbetul lor cerului
