Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
"Piaza rea!",strigai, "Prooroace!-corb sau diavol,n-are-a face!- Fie ca Ispititorul,fie ca furtuna-n zbor Cuteza sa te trimita in pustia mea vrajita-, Intr-o casa bântuita de Oroare-,te implor! E vreun balsam in Iudeea?-spune,spune-mi-,te implor!" Zise corbul: "Nevermore!" Traducere de Stefan Augustin-Doinas)
Pe fundalul istoric al secolului XX,intersectat de cele doua mari conflagratii mondiale,Romanul "Lord Nevermore" pune in discutie problematica morala si metafizica despre sensul vietii si sentimentele etern umane.
Personajele principale sunt doua personalitati ale culturii din prima jumatate a secolului trecut: antropologul Bronislaw Malinovski(1884-1942) si scriitorul si artistul Stanislaw Witkiewicz(1885-1939).
Perspectiva este panoramica si actiunea se deplaseaza in timp si spatiu din Polonia in Australia si Noua Guinee,din Rusia revolutionara si din Italia fascista până in America zilelor noastre.
Plin de fantezie si umopr,romanul are o constructie solida,impresie la care contribuie si stilul polifonic foarte personal,dens si uneori lapidar,creator de tensiune dramatica,alteori dând frâu liber lirismului.
Lord Nevermore este un roman un pic amar, ca si viata. Este, intii de toate, romanul unei mari prietenii dintre doi barbati: o legatura afectiva puternica, in care atractia si respingerea – chiar erotica, cel putin pentru unul dintre ei – trec dincolo de planul unei fascinatii intelectuale, patrunzind adinc in compozitia sufleteasca, in psihologia complicata a celor doua personalitati ale culturii europene din prima jumatate a secolului XX.
Antropologul Bronislaw Malinowski si scriitorul (si artistul) Stanislaw Witkiewicz, doua firi total opuse, au crescut impreuna, au invatat impreuna, au calatorit impreuna, au citit aceleasi carti, s-au indragostit de aceeasi femeie, si-au pus marile intrebari si au vrut sa gaseasca raspunsurile, au crezut – poate prea mult – in stiinta si in arta, s-au despartit, s-au gindit neincetat unul la celalalt.
Stas este genial, experimentalist, de o insatietate generalizata (alcool, droguri, femei, barbati, arta) – la un moment dat chiar scrie un roman despre insatietate – „atit din perspectiva dragostei, cit si din cea a politicii mondiale“ –, participa la primul razboi mondial pe frontul din Rusia, se casatoreste cu Krystyna, actrita (care are acelasi nume cu fata care ii fusese iubita in prima tinerete si care se sinucisese in urma unei discutii despre femeie si arta: „Femeia este spatiul gol si misterios din cultura“), se desparte de aceasta („El nu poate locui cu Krystyna. Nu in orice moment si continuu, s-ar minca unul pe altul ca niste canibali“), se sinucide, intr-o toamna tirzie, la marginea unui satuc polonez, in timp ce Hitler si Stalin se apropie, din parti opuse, ucigind libertatea si sufocind viata.
Bron este Lord Nevermore, asa i-a pus Stas cindva, apoi a scris si o carte cu un personaj care se numeste Lord Nevermore. Bron traieste un timp printre salbaticii Boyowa, undeva linga Australia, incercind sa le prinda modul de a fi si de a vedea lumea, in speranta ca va descoperi astfel Omul in tot ceea ce are acesta esential, definitoriu, ireductibil. Descopera ca senzualitatea poate fi traita intr-un mod absolut liber, dincolo de orice conventie, neingradita de vreun principiu moral. Se imprieteneste cu oamenii aceia goi, pe care la inceput ii crezuse canibali, la care se gindeste cu duiosie mult mai tirziu, atunci cind, dupa o conferinta la Yale, isi da seama de enorma distanta dintre sistemul lui stiintific, mentalitatea studentilor, a lui insusi si omul primitiv in existenta lui fireasca, reala. Invata ca, de fapt, cel mai pretios lucru, cel care implineste un destin, nu este altul decit familia: o iubeste pe Ellie Rose, se casatoreste cu ea, au impreuna trei fete, ea il intelege, el – mai putin.
