Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
Ii datorez Monicai Lovinescu faptul de a fi citit cartea în anii ‘90 în limba în care ea a tradus-o sub pseudonimul Claude Pascal. Adriana Georgescu si Monica Lovinescu au colaborat exemplar, scriind practic împreuna cartea, una în limba romana, cealalta rescriind-o în franceza, cu intentia de a face cunoscut lumii occidentale ceea ce se întampla dincolo de Cortina de Fier în perioada anilor 1945-1948 (anul în care, eliberata din închisoare, Adriana Georgescu reuseste sa paraseasca tara pentru un exil de o viata). Cartea se voia un strigat de alarma pentru a sensibiliza Occidentul.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
Foarte tanara avocata si jurnalista, de o frumusete si inteligenta iesite din comun, Adriana Georgescu a fost sefa de cabinet a generalului Radescu si a platit cu închisoarea acest lucru, într-o perioada în care teroarea abia începuse în Romania. A anchetat-o însusi Nicolski si marturia Adrianei Georgescu, retinuta, sobra, dar de o precizie halucinanta, exploreaza universul detentiei din perspectiva confruntarii între normalitate si transgresarea ei brutala, la început aproape ininteligibila pentru o persoana cu convingeri democratice solide, cu un simt al dreptatii înnascut, înzestrata cu umor si luciditate, cu încredere în oameni si cu o mare îndrazneala. Ceea ce relateaza despre umilintele si torturile la care a fost supusa e de natura a zdruncina orice iluzii de acest tip, anuntand naruirea lumii democratice în Romania si instalarea brutala a dictaturii. Imprejurarile în care s-a produs acest lucru, atmosfera epocii, figurile cheie ale momentului capata un contur precis, la fel ca si sistemul prin care se încerca supunerea vointei si pervertirea constiintelor celor care se opuneau deschis transformarii minciunii în instrument politic. Imi amintesc, din acea prima lectura a cartii în franceza, cata speranta îsi punea Adriana Georgescu în prezenta la procesul grupului în care era si ea incriminata a unor reprezentanti ai misiunilor diplomatice britanice si americane. Speranta era ca acestia sa depuna marturie în tarile lor de origine despre conditiile în care se desfasura acea înscenare de proces ce avea sa devina modelul curent al proceselor politice comuniste din epoca, dar si de mai tarziu, pana la procesul lui Ceausescu (victima a tipului de justitie pe care a promovat-o).
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
Aceeasi speranta a însotit si aparitia cartii în franceza, dar nimic nu avea sa-i clinteasca pe cei care nu voiau sa vada si sa stie. Situatia nu pare mult schimbata un deceniu mai tarziu, din moment ce nici Annie Samuelli, a carei carte de marturii, Zidul despartitor, aparuta si ea în Romania în doua editii dupa 1989, nu fusese mai convingatoare, povestind despre cei 14 ani de detentie traversati. Prin anii ’60, cand ajungea la Paris si publicase prima editie a cartii, nimeni nu voia sa stie sau sa creada ce relata despre anii petrecuti în închisorile comuniste. Doar copiii prietenilor care o adaposteau în capitala Frantei, dupa ce reusise sa paraseasca tara, pareau inclinati sa crediteze ce spune despre lipsa de contact cu exteriorul din anii de detentie, pentru simplul motiv ca ea nu fusese capabila sa o recunoasca pe ecranul televizorului pe Brigitte Bardot si nu parea sa stie cine e aceasta. In anii ‘50 sau în anii ‘60, asadar, situatia nu pare a fi mult diferita: un refuz de a lua act de crimele comunismului, de suferintele jumatatii de continent european aflat sub teroare.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
Analize ale ratiunilor mai mult sau mai putin constiente ale unui astfel de refuz merita facute si ar ajuta poate la întelegerea unui lucru ce pe multi dintre noi, care am calatorit în Vest în timpul din urma, ne lasa perplecsi : de ce atatia dintre prietenii nostri din Occident, unii intelectuali subtili, ne privesc si azi cu retinere, suspiciune sau chiar cu ostilitate, atunci cand îndraznim sa spunem cate ceva din ce stim despre ce s-a întamplat în Romania comunista? Uneori presupunem ca acest lucru vine din nestiinta, mai mult decat din rea-credinta sau din îndoctrinarea la care au fost supusi acesti oameni, mai putin sceptici decat noi si mai permeabili la astfel de presiuni, la manipularile electorale.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
