Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
Ivor Porter, Michael of Romania. The King and the Country
Regele si tara
In octombrie 2002, cand Mihai I implinea 81 de ani si era sarbatorit de lumea amestecata a tranzitiei in decorul poleit, de un kitsch strident, al Cotrocenilor, era de ajuns sa vezi silueta inalta si dreapta a regelui, langa aceea a gazdei sale, ca sa intelegi natura hibrida a noii Romanii. Retragandu-se din politica, regele a intrat in istorie. Atata vreme cat este cu noi, traim inca sub domnia inceputa in 1940, intr-o legatura pe care nimic n-a putut-o rupe cu tara veche. Intre timp, despre aceasta personalitate a istoriei romanesti si europene s-au scris carti. Ultima care s-a adaugat in raftul aproape plin al bibliotecii este biografia aparuta in Anglia anul trecut (Ivor Porter, Michael of Romania. Autorul, care a lucrat la ea vreo cincisprezece ani, este domnul care a scris Operation Autonomous, carte tradusa la noi mai demult, in care povesteste cu verva cum, parasutat in Romania la sfarsitul lui 1943, arestat si pazit de jandarmii generalului Vasiliu in loc sa fie predat Gestapo-ului, cifra si descifra corespondenta lui Antonescu cu comandamentul britanic al Fortelor Aliate de la Cairo. In 1947 mai era la legatia din Bucuresti, trecand prin curier diplomatic materiale confidentiale. Ivor Porter a fost deci martorul evenimentelor de la 23 august, intalnindu-l chiar in seara acelei zile pe Mihai I, iar in dimineata urmatoare pe Maniu. Pe acesta din urma l-a auzit spunand despre maresal: “Nu e un tradator, cu toate ca asa va fi tratat acum�. Isi aminteste si cuvintele tanarului rege, incarcate de emotia responsabilitatii asumate: “Sper ca am facut ce trebuie�. A fi fost acolo, atunci, este o experienta morala si istorica exceptionala.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
O “biografie autorizata�
Cartea este ceea ce se numeste “o biografie autorizata�. Ivor Porter a devenit un prieten al familiei regale, a fost la Versoix, a avut intre 1991-1992 convorbiri cu personajul a carui viata o studia, cu regina Ana, cu principesa Margareta, cu Ion Mocsony-Styrcea si Rica Georgescu, supravietuitori ai grupului de la 23 august, cu Lascar Zamfirescu, fost coleg de scoala al regelui etc. Partea cea mai pretioasa a documentatiei care i-a stat la dispozitie provine din arhiva de la Versoix. Nimeni pana acum nu obtinuse permisiunea de a vedea jurnalul reginei Elena, care se intinde pe vreo patru decenii (1930-1970), precum si scrisorile ei catre parinti sau alti membri ai dinastiei grecesti. Rezultatul este abundenta detaliilor de viata intima, in majoritatea lor anecdote privind copilaria regelui, dar gasim aici si insemnari de importanta istorica, din anii razboiului sau din preajma abdicarii.
Astfel, ies la iveala unele informatii despre acele tablouri din colectia regala care au fost scoase din tara in noiembrie 1947, cu ocazia vizitei in Anglia (printre care doua picturi de El Greco vandute in 1976). Acest patrimoniu apartinea coroanei, ceea ce nu putea insemna Republica Populara Romana. Era firesc ca regina-mama sa se preocupe de a asigura resursele materiale pentru un exil inevitabil: avea experienta din Grecia, unde tatal ei, Constantin I, si fratele ei, Gheorghe II, fusesera fiecare detronat de cate doua ori.
Framantarile anului 1945 ii inspirasera ideea abdicarii, dupa cum dovedeste o nota din jurnalul generalului Schuyler (pe care, de altfel, autorul nu-l cunoaste).
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
O serie de marturii contemporane lipsesc, desi ar fi ajutat la intelegerea imprejurarilor: de pilda, memoriile ambasadorului italian Renato Bova-Scoppa sau insemnarile zilnice ale lui Burton Berry (editate de Cornelia Bodea). Ar mai fi fost de adaugat jurnalul lui von Hassell, care contine o pagina revelatoare pentru opozitia politica grupata in jurul familiei regale. Ulrich von Hassell, unul dintre conspiratorii de la 20 iulie 1944, care ar fi urmat sa devina ministru de Externe daca reusea atentatul contra lui Hitler, s-a oprit cateva zile la Bucuresti in 1942, unde regina i-a vorbit de contactele Palatului cu Gh. I. Bratianu si i s-a plans de Antonescu. Cel mai interesant este pasajul in care acelasi vizitator relateaza intalnirea sa cu von Killinger, fiind dezgustat de grosolania si brutalitatea diplomatului nazist.
Pentru cine a citit si prima carte a lui Ivor Porter, nu-i de mirare ca el povesteste la fel de antrenant si cand este cronicarul adolescentei regelui, si cand intra intr-un hatis de amanunte in legatura cu lovitura de stat din 1944. Criza dinastica din anii 1918-1925, care a fost un dezastru pentru monarhia romaneasca, este explicata clar si precis. Pentru lamentabila poveste Lambrino exista, in arhiva de la Versoix, scrisorile damei, din care se desprinde un caracter meschin si vulgar, si imi amintesc sa fi dat, tot acolo, peste brosura frantuzeasca in care ea isi reclama patetic drepturile.
Insemnarile reginei dezvaluie relatiile ei cu sotul sau si cu familia acestuia, care s-au deteriorat rapid, dar totodata oglindesc formarea tanarului care crestea departe de ea si la care sila de anturajul corupt si ipocrit a lasat cicatrici adanci: timid, taciturn, distant. A doua zi dupa rebeliunea legionara, despre care mama sa are cuvinte de oroare, ministrul britanic la Bucuresti nota, cu o premonitie remarcabila: “Intr-un viitor, candva, caracterul Majestatii Sale si contextul general ar putea dobandi o noua importanta�. Alt observator de la Foreign Office va fi de parere, in toamna 1944, ca “situatia interna din este precara, iar politicienii batrani par incapabili s-o stapaneasca. Regele Mihai este singura persoana care ar putea fi in stare sa duca inainte tara in cursul lunilor urmatoare si s-o salveze de anarhie sau comunism�. Din pacate, 23 august n-a reusit sa schimbe politica Angliei, care sustinea proiectul zonelor de influenta, concretizat prin acordul de la Moscova dintre Churchill si Stalin (respectat si de laburisti cand au venit la putere, la randul lor, in 1945).
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
Putine lucruri noi despre desfasurarea razboiului (cu referire la luarea Odessei ar fi trebuit macar mentionate aruncarea in aer a comandamentului si represaliile care au urmat). Desi evenimentele de la 23 august sunt minutios reconstituite, autorul nu releva contrazicerea dintre jurnalul lui Hudita si toate celelalte surse privitoare la venirea lui Maniu la Palat. Ce viata incepea atunci pentru romani se stie din amintirile Adrianei Georgescu (La inceput a fost sfarsitul, Humanitas, 1992, inca o carte absenta din bibliografia volumului de fata). In ce alta tara ar mai fi putut sergentul de garda de la legatia engleza sa se duca sa anunte: “Este la poarta domnul prim-ministru care cere azil politic!�. Intr-adevar, Radescu a fost adapostit doua luni in strada Jules Michelet, iar de la Londra se primisera indicatii sa li se acorde acelasi drept de azil regelui si reginei-mame! Dupa informatii care, cred, apar acum pentru prima oara, a existat chiar o incercare de a-l asasina pe rege, in iarna 1946.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
La episodul abdicarii, nu se confirma acea intalnire cu domnita Ileana pe drumul de intoarcere de la Bucuresti la Sinaia in seara de 30 decembrie. Spre deosebire de cele relatate de principesa in I Live Again, lui Ivor Porter i s-a povestit ca raporturile cu Habsburgii de la Bran erau mai degraba reci. E de-a dreptul uimitoare reactia printului Nicolae dupa 30 decembrie: ar fi vrut ca succesiunea la tron sa-i revina varului de la Sigmaringen! Exemple de nerealism si de rivalitati personale ar fi fost destule in istoria Comitetului National Roman, pe care autorul o rezuma cu discretie, aratand insa, cum se cuvenea, eforturile regelui de a-i pastra unitatea si caracterul democratic. Cand, in 1954, s-a organizat Assembly of Captive Nations, sub protectie americana, interesele romanesti au fost aparate cu vigoare de Ghita Ionescu, care avea sa ramana un prieten devotat si intelept al monarhului in exil.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
