Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
Intr-un astfel de mediu efervescent, era si normal sa se incerce lucruri noi. Era un mediu propice, cu un public interesat si dornic de nou, orice experiment, esuat sau reusit, starnea oricum interesul... iar cea mai simpla forma de experiment era combinarea genurilor, colaborarea artistilor din zone muzicale diferite, impurificarea postmoderna. O sa iau doar cateva exemple, pornind de la cea mai faimoasa formatie de rock din fosta Iugoslavie, cea a lui Goran Bregovici (nimic surprinzator!), Bijelo Dugme - Nasturele alb. Cei de la Bijelo Dugme au folosit mereu muzica folclorica drept sursa de inspiratie - si creatie - pentru rock (ceea ce intemeietorul formatiei, Goran Bregovici, nu a incetat sa faca in cariera lui solo dupa disparitia celor de la Nasturele alb). Prin anii ’70 foloseau coruri sau grupuri de cantareti de folclor, lucru pe care la noi l-au facut, cam in aceeasi epoca, ba chiar putin mai inainte, si cei de la Phoenix. Tot cei de la Bijelo Dugme au plasat imnul fostei Iugoslavii, Hej Slavenji, la inceputul unui album cu tenta acut patriotica din 1986. Dar n-a fost numai atat. Haideti sa vedem...
Un (alt) fost solist de la Bijelo Dugme, Alen Islamovici, interpreteaza impreuna cu vedeta absoluta a muzicii populare sarbesti, Lepa Brena, si alte cateva staruri pop, folk si rock ale vremii melodia propagandistica Jugoslovenka (Iugoslava). Mai apoi, pe acelasi Alen Islamovici il gasim alaturi de o alta solista de muzica populara, Indira Radici, pe un album personal din 1993, cu o combinatie de turbofolk cu rock folcloric - Lopov (Hotul). In varianta remixata melodia suna a manea. Dar nu e. Zeljko Bebek (tot fost membru Bijelo Dugme) canta alaturi de o formatie pop, Zana, melodia Jabuke i vino. De altfel, Bebek a cantat si impreuna cu o solista de muzica populara faimoasa, Neda Ukraden.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
Rock si turbofolk Daca nu ati auzit de turbofolk, e bine de stiut ca “genul� a aparut si a evoluat cam in acelasi fel ca si impropriu-numitele manele din Romania, ba chiar e judecat de oamenii de bun-gust din Serbia cu aceeasi condescendenta superficiala. Ce-i drept, nu de toti. Probabil cea mai faimoasa cantareata de turbofolk din fosta Iugoslavie e Ceca Raznatovici - bineinteles, si fiindca a fost iubita lui Arkan, lider de trupe paramilitare implicate in razboiul din fosta Iugoslavie, asasinat apoi pe strada. Ei bine, printre cei care au compus melodiile de pe albumele “turbofolk� ale frumoasei Ceca se numara si doi rockeri faimosi, Dino Merlin si Oliver Mandic. Lepa Brena, cantareata de muzica populara si kolo, sex-simbol si model de succes, apare intr-un duet cu gloriosul Dzej, care e cel mai apropiat echivalent al regilor manelelor de la noi si care canta o muzica lautareasca balcanica aproape similara cu cea a manelelor romanesti. Tot Lepa Brena a cantat si cu o formatie de pop-rock iugoslava, Alisa.
De altfel, tocmai rockerii nu s-au dat in laturi sa incerce combinatii muzicale cu interpretii de muzica populara sau lautareasca. Am pomenit adineauri de Dino Merlin in postura de compozitor al unor melodii pentru Ceca Raznatovici. Dar Dino Merlin a si cantat alaturi de o alta cunoscuta solista de muzica populara, Vesna Zmijanaci. Alt exemplu: Magazin, o formatie pop iugoslava de succes prin anii ’80 (s-ar putea ca unii dintre cititori sa si-o aminteasca de la concursurile Eurovision), a scos in 2005 un album cu piese cantate in duet de-a lungul timpului alaturi de cantarete de opera si opereta, dar si de rockeri (cum ar fi Tifa, tot ex-Bijelo Dugme).
Asadar, acolo s-au amestecat, fara nici un respect pentru puritatea genurilor, folclorul “autentic�, muzica lautareasca, muzica pop si rock, opera, opereta si manelele... Ciudat mediu muzical, nu?
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
Tot in fosta Iugoslavie existau si formatii pe care era greu sa le incadrezi intr-un gen anume. Plavi Orkestar cantau piese de inspiratie folclorica (chiar alaturi de intepreti de folclor ca Nada Obrici), dar cu elemente rock, piese patriotice, valsuri si cantece de petrecere, dar tot cu elemente rock, iar instrumentele folosite de ei sunt tipice pentru o formatie de rock clasic (fara a lipsi insa nici acordeonul cand e nevoie de el). Bora Dordevici, solistul, compozitorul si creierul formatiei Riblja Corba (si, printre altele, poet recunoscut in ), are un sir intreg de colaborari cu rockeri (Bijelo Dugme, Kerber), dar si cu cantareti de pop sau folclor.
Si, da, sarbii au si manele, si manelisti. Mult mai multi ca la noi. Dar au si restul: muzica de petrecere, lautarii, rockerii, muzica pop. Si experimentul.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
Nu trageti in manelist Revin la manelistii de la noi, majoritatea lautari sau fosti lautari specializati. Obisnuiti sa cante la cerere orice, de la muzica de petrecere la muzica populara (din orice zona a Romaniei), de la romante si valsuri la melodii de muzica usoara, au ajuns dupa 1989 pe piata libera a muzicii, unde concurenta e apriga. Si atunci au fost nevoiti sa se adapteze, sa fie pregatiti pentru orice client. Banuiesc ca multora dintre cantaretii profesionisti nu le lipseste nici spiritul ludic, iar ideea experimentului fertil (nu doar muzical, ci si financiar) i-a starnit, mai ales cand si-au dat seama de succesul ei.
La urma urmei, nici macar n-au adus multe lucruri noi. Muzica turceasca si cea greceasca isi au de multa vreme un loc bine stabilit in cultura fostului Regat, la fel cum se intampla cu cea sarbeasca in Banat sau cea maghiaro-ardeleneasca in Ardeal. Asa se si face ca in Banat auzi mai des “manele� cu iz folcloric local sau sarbesc, iar in Muntenia manele grecesti sau turcesti. Manelistii se modeleaza pe public. Elementele de coloratura (cum ar fi melodia de generic a Dallas-ului, pomenita mai sus) sunt menite sa atraga si ele un anumit public Daca merge, merge. Daca nu, nu. Se poate incerca altceva.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
Nu pot incheia inainte de a povesti o intamplare din ajunul Craciunului din 2005. Era spre seara, se intunecase deja zdravan, ca in fiecare iarna, iar eu iesisem din casa impreuna cu Alina. Plimbandu-ne incetisor prin Timisoara, am ajuns pana la urma in Piata Operei. Din cate ne-am dat seama, ne-am nimerit cumva cam la spartul targului, fiindca in piata fusese o parada a mascatilor cu capra. Cateva zeci de trupe, cu tobe, cu trompetisti si capre traditionale se manifestasera in centrul orasului, iar acum, cand am ajuns si noi acolo, se imprastiau, scurgandu-se grupuri-grupuri spre casa. Nu toti insa... Intr-un loc se oprisera doi trompetisti, din doua trupe diferite - unul mai tuciuriu si altul mai putin, dar amandoi ponositi, cu fete trase, desi radioase. In jurul celor doi stateau tovarasii lor, dar si o mana de oameni imbracati elegant, opriti sa-i asculte.
Cei doi dadeau un recital in duet. Nu stiu daca se cunosteau sau abia se cunoscusera, dar se oprisera fata in fata si cantau. Unul a inceput cu o manea, iar celalalt a preluat melodia din zbor si a continuat-o cu un ton mai sus. Apoi primul a trecut la o melodie populara, fiind urmat prompt de celalalt. De aici muzica s-a scurs pe nesimtite, tot la insinuarea primului, in clasica O, sole mio, la doua trompete. Iar cand Alina si cu mine ne-am indepartat, in urma noastra cele doua trompete au inceput un swing nebun, care se inalta in toata piata luminata fermecator de beculetele din pomi si de zapada care cobora incet-incet peste noi toti.
_______________________________________ A scrie inseamna a respira! mnov
