Filehost.ro - gazduire fisiere
Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere ! Creatie literara - poezie - proza Aparat critic Prezentare de literatura Arta Arta plastica- Arhitectura Teatrul - Cinema - Televiziune Muzica 		Nou pe simpatie:
sexyindianca pe Simpatie
Femeie
24 ani
Ilfov
cauta Barbat
24 - 53 ani
Cafeneaua din coltReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
Cafeneaua din colt / Personalitati /

18 martie 2006

 Pagini:  1 2  
#1
mnovicov
Administrator
Postari: 1421
Abraham Lincon

CRIMA DE LA TEATRUL "FORD"

    ...La 9 mai 1865, în vechea clădire a Arsenalului din oraşul Washington şi-a început şedinţele Tribunalul militar. ÃŽn S.U.A. abia se terminase sângerosul război civil, care durase patru ani. Ultimele regimente ale armatei zdrobite a statelor sclavagiste din sud depuneau armele în faţa trupelor nordiste. ÃŽn aceeaşi zi de 9 mai a fost arestat în statul Georgia Jefferson Davis, preşedintele Confederaţiei sudiste înfrânte, care după căderea capitalei acesteia -Richmond - se ascunsese.
    Trecuseră deja 24 de zile din clipa fatală când împuşcătura actorului Booth curmase la teatrul "Ford" viaţa preşedintelui Abraham Lincoln. Asasinul reuşise să se ascundă. După  căutări asidue, în noaptea de 25 spre 26 aprilie, a fost descoperit la o fermă izolată. ÃŽn timpul schimbului de focuri Booth a fost rănit mortal şi curând a decedat.
    Şi iată cum, la 9 mai, ţara îndurerată, care numai cu cinci zile în urmă îşi condusese preşedintele pe ultimul drum, aştepta răspunsul la întrebarea: Cine dirijase mâna asasinului John Wilkes Booth, cine se afla în spatele acestui dandy plin de sânge, agent al spionajului sudist?
    Istoriografia americană a reprodus multă vreme versiunea oficială a asasinării lui Lincoln fără a o pune la îndoială. Situaţia s-a schimbat după apariţia monografiei "De ce a fost asasinat Lincoln?" (1937). Autorul acestei cărţi, Otto Eisenschiml(1880-1963), s-a născut în Austria într-o familie de americani. Pasionat de istoria războiului civil din S.U.A., Eisenschiml a susţinut timp de 20 de ani o explicaţie proprie a cauzelor care au  dus la asasinarea lui Lincoln.
    La sfârşitul războiului civil din S.U.A. (1861-1865), situaţia lui Lincoln era destul de dificilă. El se bucura de încrederea maselor largi ale americanilor, care se convinseseră că, preşedintele, deşi cu multe ezitări şi soluţii de compromis, mergea în întâmpinarea năzuinţelor poporului. Dar numărul duşmanilor politici ai lui Lincoln nu numai nu se micşora, ci, dimpotrivă, creştea. ÃŽl urau atât plantatorii sudişti cât şi simpatizanţii acestora din statele nordice, partizani ai înţelegerii cu statele sclavagiste

_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov
 
   
#2
mnovicov
Administrator
Postari: 1421
rebele.ÃŽn acelaşi timp, politica lui Lincoln continua să provoace nemulţumirea radicalilor-aripa stângă a propriului său partid, partidul republican.
    Ca preşedinte, Lincoln era şi comandant suprem al forţelor armate, şi de aceea asasinarea lui a fost considerată o crimă de competenţa tribunalului militar.
        ÃƒÆ’Žn faţa tribunalului au apărut opt persoane, acuzate că, în complicitate cu Jefferson Davis, John Wilkes Booth şi alţi inşi (spioni sudişti care acţionau în Canada), au fost implicate în asasinarea lui Lincoln, în atentatul împotriva secretarului de stat William Seward şi în planurile de atentat împotriva vicepreşedintelui Andrew Johnson şi a generalului Ulysses Grant, comandantul forţelor armate ale Statelor Unite.
    Vinovăţia soldatului sudist de 20 de ani Lewis Paine(Lewis Thornton Powell) n-a stârnit nici o îndoială.Acest tânăr ursuz, tăcut, originar din teritoriile încă slab populate ale Floridei, pătrunsese în  locuinţa secretarului de stat Seward, îi provocase cu un cuţit o rană îngrozitoare, care numai dintr-o întâmplare nu devenise mortală, încercase să-l împuşte pe fiul lui Seward, pe care-l salvase doar faptul că pistolul nu luase foc, şi în sfârşit , îi schilodise rău de tot pe alţi câţiva oameni ai casei.
    Al doilea acuzat, ucenicul farmacist David Herold, fusese unul dintre cele mai energice şi active ajutoare ale lui Booth.Toate depoziţiile lui constituiau un amestec abil de semiadevăr şi minciună, care urmărea să îndrepte ancheta pe o pistă falsă.Mascând pe cât posibil propriul rol, aruncase în dreapta şi în stânga aluzii că ar cunoaşte numele unor participanţi mai importanţi la conjuraţie.Dar aceste aluzii rămăseseră suspendate în aer, stârnid în timpul şedinţelor o foarte slabă curiozitate atât din partea anchetatorilor cât şi a procurorului.Tribunalul avea nevoie de un criminal D.Herold a cărui condamnare trebuia să demonstreze că justiţia i-a pedepsit aspru pe asasini.ÃŽn mod cert, Herold nu a înţeles acest lucru, ceea ce i-a asigurat un loc la spânzurătoare.
    Al treilea inculpat, spionul şi contrabandistul George Andrew Atzerodt, recunoscuse încă din timpul instrucţiei participarea la o conspiraţie cu scopul de a-l răpi pe Lincoln.Atzerodt  susţinea că el nu fusese de acord să participe la asasinarea preşedintelui, însă faptele dovedesc contrariul.Acuzarea a dovedit că Atzerodt închiriase o cameră la hotelul "Kirkwood", unde locuia vicepreşedintele Andrew Johnson.ÃŽn acea cameră fusese ascuns un adevărat depozit de arme.S-a stabilit că Atzerodt se interesase ce cameră ocupă vicepreşedintele, iar la 14 aprilie se grăbise anume spre hotelul "Kirkwood".Este adevărat că Atzerodt nu-l omorâse şi

_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov
 
   
#3
mnovicov
Administrator
Postari: 1421
nici nu încercase să-l omoare pe vicepreşedinte.ÃŽn seara fatală conspiratorul pur şi simplu se îmbătase.
    ÃŽnsă Atzerodt n-a fost acuzat de tentativa de asasinare a lui Johnson, ci, înainte de toate, de complicitate la asasinarea lui Lincoln.Nu puteau exista nici un fel de dubii că cel puţin ştiuse înainte de atentat.Şi, fiind vorba de o sentinţă, acest lucru este hotărâtor.
    Al patrulea acuzat era Mary Surrat.Dar în ce măsură a participat ea la conspiraţie provoacă şi în zilele nostre controverse în rândurile istoricilor.Este indiscutabil că pensiunea pe care o ţinea era locul de întâlnire al conspiratorilor- Booth, Paine şi alţii, între care, fireşte, şi fiul ei  John, dar, de asemenea, şi al agenţilor spionajului sudist.A rămas neînţeles însă motivul pentru care autorităţile au urmărit cu atâta înverşunare să obţină condamnarea acestei femei.
    Ceilalţi patru acuzaţi au jucat, evident, doar un rol secundar, strict auxiliar.Samuel Blend Arnold participase la conspiraţia care urmărea răpirea lui Lincoln, însă refuzase să aprobe planul asasinării, ce-i drept, nu în mod irevocabil, ci aşteptând un moment mai favorabil, care după opinia lui trebuia să apară curând.
    Doctorul Samuel Mudd era acuzat, de asemenea, că participase la conspiraţie şi îi cunoscuse bine pe principalii conspiratori.ÃŽnsă el susţinea că nu-l văzuse pe actor la Washington din noiembrie sau decembrie 1864.Mudd acordase asistenţă medicală lui Boorh, care fugise din capitală după asasinarea lui Lincoln.Până la urmă a rămas neelucidat dacă Mudd, oferindu-i adăpost lui Booth, ştiuse că are de-a face cu asasinul preşedintelui, deoarece comunicatul oficial cu privire la urmărirea actorului a apărut ulterior.
    Michael O'Laughlin, un irlandez scund, afirma că în dimineaţa  zilei de 14 aprilie a trecut pe la Booth pentru a primi de la el o datorie.Dar s-a stabilit că irlandezul sosise la Washington în urma unei telegrame expediate de Booth.Asasinul îl folosise probabil pe O'Laughlin pentru îndeplinirea unor însărcinări, care, însă, au rămas neelucidate.Acuzaţia că O'Laughlin avusese intenţia de a-l asasina pe generalul Ulysses Grant în noaptea de 13 aprilie a rămas nedovedită.
    ÃŽn sfârşit, ultimul dintre cei opt acuzaţi- Edward Sprangler, maşinist la teatrul "Ford".Depoziţiile adunare împotriva lui Sprangler nu dovedeau nimic în afară de bunele lui relaţii cu Booth, iar acesta avea mulţi prieteni.
    La 30 iunie tribunalul militar a pronunţat sentinţa.Toţi acuzaţii au fost găsiţi vinovaţi.E.Sprangler a fost condamnat la şase ani închisoare, M.O'Laughlin, S.Mudd, S.B.Arnold - la închisoare pe viaţă, L.Paine, G.Atzerodt, D.Herold şi M.Surratt - la moarte prin spânzurare.

_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov
 
   
#4
mnovicov
Administrator
Postari: 1421
Deci se făcuse dreptate, ţara putea să fie liniştită:monstruoasa crimă nu rămăsese nepedepsită.Şi totuşi un sentiment vag, alarmant, de insatisfacţie că fuseseră pedepsiţi doar participanţii de rând ai conspiraţiei şi că principalii vinovaţi rămăseseră în libertate, i-a încercat pe numeroşi contemporani.
    Prima întrebare care se pune este:de ce autorităţile n-au încercat să descopere resorturile ascunse ale conspiraţiei, când acestea puteau fi aflate de la John Surratt, care împreună cu Booth a fost unul dintre personajele centrale ale conspiraţiei?S-a anunţat o recompensă de 25000 de dolari pentru prinderea lui Surratt, care între timp trecuse fără nici o dificultate graniţa Canadei.Şeful poliţiei din Washington, A.Richards, şi-a trimis agenţii în Canada, dintre care unul îl cunoştea din vedere pe Surratt, dar, pe neaşteptate, a fost admonestat pentru această iniţiativă de Ministerul de Război.Acest lucru nu a împiedicat ulterior ministerul să afirme că urmărirea lui Surratt s-a făcut din ordinul ministrului de război.Nu poate fi pus la îndoială faptul că, din anumite motive, Stanton privea lucid, printre degete, la fuga lui Surratt.
    ÃŽntre timp, Surratt reuşise să fugă din Canada în Anglia, apoi în Italia, iar de acolo în Egipt, unde a fost arestat la insistenţele consulului general al S.U.A.La începutul lunii ianuarie 1867 el a fost adus cu un vas militar în Statele Unite, unde timp de cinci luni şi-a pregătit apărarea.ÃŽn toamna anului 1867 Surratt a fost eliberat pe o cauţiune de 25000 dolari.La reluarea procesului s-a constatat că, după lege, actul de acuzare trebuia prezentat cel mai târziu în doi ani de la comitarea infracţiunii ce se pune în seama acuzatului.Procesul a fost sistat, iar Surratt - pus în libertate.A trăit mult, murind în 1906.ÃŽn tot acest timp, Surratt  a păstrat o tăcere îndărătnică, netrădând  nici una dintre tainele pe care le deţinea.
    ...Paza lojii preşedintelui, în seara fatală a zilei de 14 aprilie 1865, i-a fost încredinţată poliţistului John Parker.Aflat în serviciu din anul 1861, Parker apucase să se chivernisească cu nenumărate sancţiuni pentru tot felul de încălcări ale disciplinei, trândăvie, beţie, scandal într-o casă de toleranţă.Când asasinul a pătruns în lojă, Parker era plecat pentru a da pe gât un păhărel în compania lacheului şi vizitiului preşedintelui.Parker a fost deferit justiţiei, însă din documentele care s-au păstrat în arhiva poliţiei din Washington nu rezultă dacă a fost judecat.
    Se poate găsi o explicaţie pentru atitudinea autorităţilor.Parker fusese detaşat în corpul de pază al Casei Albe la cererea soţiei preşedintelui, Mary Lincoln, doar cu zece zile înaintea tragicului eveniment de la teatrul "Ford".Aceasta permite să înţelegem cum un om cu reputaţia lui Parker a putut intrat în garda lui Abraham Lincoln.

_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov
 
   
#5
mnovicov
Administrator
Postari: 1421
Abe 1

18 martie 2006 - mnovicov - Personalitati
18 martie 2006 – poza de mnovicov, in Personalitati · 23.5KB


_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov
 
   
#6
mnovicov
Administrator
Postari: 1421
Abe2

18 martie 2006 - mnovicov - Personalitati
18 martie 2006 – poza de mnovicov, in Personalitati · 44.9KB


_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov
 
   
#7
mnovicov
Administrator
Postari: 1421
Cum s-a menţionat, după atentat Booth a reuşit să fugă, ascunzându-se la cunoscuţi.Aceşti oameni (colonelul S.Cox, T.Jones şi alţii), care la fel ca şi doctorul Mudd îl adăpostiseră pe asasin şi îl trecuseră peste Potomac, îi erau, evident, complici, în orice caz - membri ai mişcării clandestine sudiste.Cu toate acestea, ei nu au fost deferiţi justiţiei.Trei ofiţeri din armata confederaţilor - căpitanul Jett, locotenentul Ruggles şi locotenentul Bainbridge, cărora Booth le-a spus adevăratul său nume - l-au ajutat să se ascundă la ferma lui Garrett.La proces au fost acceptate ca martori ai acuzării două persoane a căror participare la conspiraţie nu stârnise nici un fel de dubii, şi procurorului nu i-ar fi fost greu să obţină condamnarea lor.Este, în primul rând, John Lloyd, proprietarul unui han din împrejurimile capitalei care participase la conspiraţia lui Booth vizând răpirea lui Lincoln, iar apoi tăinuise armele conspiratorilor şi dirijase poliţia pe o pistă falsă.ÃŽn al doilea rând, Lewis Weichmann, locatar al pensiunii doamnei Surratt, care cunoştea multe dintre planurile lui Booth.Lista acestor persoane ar putea fi continuată.
    Mărturisirile făcute cu mare întârziere - după câteva decenii - de către unii contemporani informaţi, ca şi documente descoperite în arhive, conduc la o concluzia foarte interesantă.Rezultă că Weichmann comunicase deja la 20 februarie 1865 căpitanului D.Gleason şi încă unui ofiţer, pe nume McDevitt, bănuielile pe care i le-au trezit vizitele actorului Booth la modesta locuinţă a văduvei Surratt şi tainicile consfătuiri nocturne ale acestuia cu stăpâna casei, fiul ei şi alte persoane, între care şi un agent al sudiştilor, care îşi zicea August Howell.Weichmann l-a informat pe Gleason despre planul răpirii lui Lincoln în ziua preluării oficiale de către acesta a celui de-al doilea mandat prezidenţial.Gleason a adus aceasta la cunoştinţă ministrului de război Stanton.Mai mult, la 24 martie a fost arestat spionul Howell, care freacventa pensiunea doamnei Surratt.De dragul adevărului, vom adăuga că, după câteva decenii, Weichmann a scris o istorie a conspiraţiei, al manuscris a fost publicat abia în 1975.Editorul menţionează că mărturisirile lui Weichmann infirmă versiunea despre Stanton ca organizator al conspiraţiei care a dus la asasinarea lui Lincoln.
    Există probe scrise că Lincoln, politician lucid, ţinea seamă de posibilitatea unui atentat şi luase măsuri de precauţie, deşi nu putea suferi prezenţa unei gărzi numeroase, în uniforme strălucitoare de paradă.ÃŽn ziua de 14 aprilie, preşedintele trecuse pe la ministrul de război şi îi ceruse un însoţitor de nădejde la teatrul "Ford", unde intenţiona să asiste seara la comedia "Verişoara noastră din America".Cu obişnuitul său ton glumeţ, preşedintele îl amintise pe maiorul Thomas Eckert.Stanton l-a refuzat categoric, motivând că Eckert are foarte multe treburi

_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov
 
   
#8
mnovicov
Administrator
Postari: 1421
Abe3

18 martie 2006 - mnovicov - Personalitati
18 martie 2006 – poza de mnovicov, in Personalitati · 20.4KB


_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov
 
   
#9
mnovicov
Administrator
Postari: 1421
minister.Ca de obicei, Lincoln primi binevoitor acest refuz, în cel mai bun caz nepoliticos.Atunci Lincoln consimţi, fără plăcere, să-l ia pe maiorul Rathbone, remarcând însă că l-ar fi preferat pe Eckert.
    Cum poate fi explicată această scenă, pe care Stanton a trecut-o sub tăcere în relatările despre ultima întâlnire cu preşedintele şi care a ieşit la lumină peste mai bine de o jumătate de secol, când au fost publicate, în 1907, memoriile lui D.Bates, fost funcţionar în Ministerul de Război?Istoricul O.Eisenschiml, cunoscut nouă, a cercetat corespondenţa Ministerului de Război din 14 aprilie, şi a dovedit, în mod convingător, că Eckert nu a primit şi nu a expediat nici o telegramă importantă, iar seara a plecat pur şi simplu acasă.
    Ministrul de război consimţise să-l învoiască pe maiorul Henry Rathbone, un filfizon tânăr şi monden, care a apărut în lojă împreună cu logodnica, probabil neînarmat, gândindu-se cel mai puţin că avea misiunea de a-l păzi pe preşedinte.La spectacol a fost invitat şi Ulysses Grant, comandantul suprem al armatei.Vizitând  Ministerul de Război, Grant aflase de la Stanton că prezenţa amândurora - a preşedintelui şi a comandantului suprem al armatei - sporeşte probabilitatea unui atentat.Grant, care în genere căuta să refuze invitaţiile la spectacol şi recepţii mondene, a trecut pe la Lincoln şi i-a spus că seara trebuie să părăsescă Washingtonul, invocând dorinţa de a-şi vedea copiii şi de a sta mai mult timp cu ei.
    Pesemne că nici lui Stanton şi nici lui Grant nu le-a trecut prin minte că absenţa generalului nu micşora cătuşi de puţin ameninţarea la adresa vieţii preşedintelui.Dimpotrivă, prezenţa lui Grant la teatru ar fi complicat serios sarcina conspitatorilor deoarece el ar fi fost însoţit de o escortă militară.
    ...John Booth, asasinul lui Lincoln, s-a născut în familia unui actor cunoscut, care căzu curând în patima beţiei.Era al nouălea din cei zece copii, răsfăţatul mamei.Urmând exemplul tatălui şi al fratelui mai mare, în 1856 Booth se angajează actor în trupa teatrului din Baltimore.N-a ieşit din el un talent, deşi, jucând în roluri tragice, şi-a câştigat o mare faimă.Deşi fraţii lui ţineau cu Nordul, Booth se raliase sudiştilor, devenid colaborator al serviciului de spionaj.
    ÃŽn cursul întregii toamne al anului 1864 Booth a făcut pregătiri asidue pentru răpirea lui Lincoln, care, după opinia actorului, le-ar fi dat nordiştilor o lovitură de moarte şi ar fi insuflat puteri noi sudiştilor deja democratizaţi.Dar până la urmă, din cauza unor întâmplări neprevăzute, nu s-a încercat realizarea a nici măcar a unuia dintre planurile de răpire.
    ÃŽn ziua de 14 aprilie 1865 actorul, după toate aparenţele, a hoinărit prin Washington fără nici un rost:ulterior, mai multe persoane vor relata

_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov
 
   
#10
mnovicov
Administrator
Postari: 1421
Abe4

18 martie 2006 - mnovicov - Personalitati
18 martie 2006 – poza de mnovicov, in Personalitati · 25.7KB


_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov
 
   
Pagini:  1 2  
Mergi la