Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
mihneamihai Membru incepator Din: Craiova
Postari: 70
Doamne, Dumnezeul nostru Tu le dai copii la mame Sa-i hraneasca Si sa-i creasca Sa-i alinte Prin cuvinte Iar in cantece de dor Puiul mamii pui odor Tine pieptul mamei strans Ca pe un izvor de viata Ca pe singura speranta Si cand creste puiul mare Pentru mama-i mandrul soare Doamne, Nu se poate, Doamne Cand e dragostea mai mare Pe a timpului carare Sa iei tu odorul mamii Si, sa-l duci Doamne prin stele Sa-l faci inger printre ele Doamne prin a ta putere Ai lasat multa durere Jale-n sufletul mamicii Resemnare-n al bunicii Doamne, Nu te-ai gandit, Doamne C-ai lasat parinti pustii Ratacind prin galaxii Sa-si gaseasca puiul lor Prapadindu-se de dor Doamne, Iarta-mi indrazneala Dar sa nu mai faci greseala Sa lasi mame fara prunci In genunile adanci Tu ii iei ca sa-i faci ingeri Sa-ntregeasca slava ta Iara tie nici nu-ti pasa Ce durere lasi in casa Doamne, Daca faci ce vrei Da-le Doamne-ntelepciune Celor ce ii lasi in lume Sa-i veghezi in suferinta Sa le dai, Doamne, speranta Ca in veacuri viitoare Vor gasi a lor odoare Intr-o splendida gradina Inundata de lumina Unde nu mai e durere Decat flori si mangaiere
_______________________________________ Exist pentru ca asa s-a intamplat!
Tu ai venit ca o speranţă atât de sobru de frumos ochii tăi mari cu unde clare îi deschideai privind lumina mirat îţi alergau prin spaţii închise dar atât de largi... te-am perceput ca pe-un copil tânăr ca ani dar vârsta ta era imensă sufletul ţi-l simţeam matur, complet zâmbeai atât de rar!
ÃŽncerc să potrivesc din cioburi chipul tău pierdut într-o secundă de uitare mă lupt cu firele de fum să le-mpletesc să le deşir s-alcătuiesc din nou şiragul perlelor albe şi distrug negura orelor de aşteptare în care viaţa ta fugind din trupul făr-apărare mă sufocau, mă dizolvau în apele adânci prea negre prinse-n furtuni
în palma mea rămâne visul neâmplinit al unui zbor umăr la umăr aripi în aripi o cupă plină doar de dor
Puiul mamei, pui odor puiul mamei Teodor dormi cu mama,dormi usor visul tău să poarte-n zbor dorul meu, odor, odor lacrima pământului sărutul cântului păsări firmituri s-adune palma mea să o-ncunune mângâiere să-ţi trimită sus acolo pe un nor puiul meu, pui Teodor...
mihneamihai Membru incepator Din: Craiova
Postari: 70
Versuri pline de dragostea ta nemarginata fata de puiul tau. Stii, ca nimeni altcineva, sa-ti asterni durerea in cuvinte nemaintalnite! Dumnezeu a pogorat un har poetic asupra unui suflet incarcerat de durere! Cu mult respect, Mihai!
_______________________________________ Exist pentru ca asa s-a intamplat!
Unde te-ai dus zâmbet şăgalnic? Unde v-aţi dus ochi vii de copil? Lumina v-aţi stins-o, întoarsă-i privirea Spre cerul senin, fin şi gol Singură sunt acum... Durerea îşi umple paharul şi-l stoarce Simt duşul amar al tăcerii smulgând Un icnet şi-atât. Nu mai pot plânge. Izvorul de lacrimi şi el, plictisit, a secat. Tensiuni se adună pe vale scrâşnind Simt capul o piatră-aruncată şi-un vuiet. Un singur ecou răsună în minte, Un glas disperat strigându-mă-ntr-una Să-i vin mai aproape de creştetul cald. E vocea ta, puiule! Când moartea venea... Cu gheare de-oţel să te-nşface... Em! Em! Em!, ...
