blueapple
Moderator
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Copil şi atât.
Alunec pe treptele ninse.
Mă frâng coborâşurile.
Urcuşurile mă doboară.
ÃŽmi simt neputinţa când vreau
să ajung
undeva mai sus
Renunţ...
şi renunţarea îmi arde trupul
Gândurile-aleargă grămadă
să iasă- nvingătoare
Le- aud cum se ceartă
la marginea buzei
Le-aud cum se ceartă
pe muchia hotărârii:
Eu primul,ba eu...
şi obsesiile le ţin isonul.
Ar trebui să fac ordine.
am obosit de larma lor inutilă.
Vreau să dorm. Mult.
atât cât să uite că exist, că sunt ale mele
Să mă trezesc într-o linişte stranie.
fără gânduri, fără idei
Ca un om ce-a suportat o spălare de creier
doar pe partea neagră a feţei lui
Să mă trezesc din nou copil
să-l rog pe Doamne-Doamne
Să mă lase aşa: Copil.
fără adolescenţa de singuratic
Fără maturitatea plină ochi de durere...
Copil şi atât
Am răsucit pe deget încovoiate gânduri
Am răsucit pe deget
încovoiate gânduri
şi clipele în care
eram mai împlinită
acum rămâne-n cale
doar sacul de seminţe
din care scot secunde
de lacrimi şi durere
Cu bucuria-n suflet
păstrată neatinsă
alerg să întâlnesc
un mâine...dacă vine!
şi sper să-mi rotunjească
speranţa şi voinţa
Noaptea mă agăţ cu disperare de pernă
Am agăţat la-nceputul zilei
Teama de viitor la intrare,
Ca pe clopoţeii cu delfini atârnând de tavan,
Sunând fin de câte ori curentul îi leagănă uşor,
Să ştiu în fiecare clipă când e mai puternică,
Să-i spun vântului să o balanseze încet până adoarme.
Am agăţat în miezul zilei
Cuvântul de vârful unui pix.
L-am aşezat nefiresc ca şi când
Aş fi vrut să-l expun cerului,
Razelor de soare, să devină incandescent.
L-am iertat într-un târziu dar l-am lăsat spânzurat...
Am agăţat spre seară
Visul în geam împreună cu merele, portocalele...
Vroiam să prindă parfumul lor, să alung imaginile de coşmar
Să-l purific. Uite în noaptea asta ninge.Te voi lăsa între geamuri
Poate fulgi de nea te vor învăţa să zbori, să fii alb sau... deloc.
Noaptea mă agăţ cu disperare de pernă
poate reuşesc să adorm.
fără lacrimi
fără vise.
Doar acea coajă subţire...
Mi-am adunat
toate gândurile
într-un miez de nucă
încă lichid
am aşteptat luni în şir
să pot sparge coaja
l-am gustat
jumătate era bun
doar acea
coajă subţire
păstra o tentă
de- amar
jumătatea uscată
n-am aruncat-o!
de teamă.
putea
să revină...
am zdrobit-o
în palmă
am pus-o în geam
măcar păsările
să o adune
s-o împrăştie
cât mai
departe...
Din nou tăceri, abrupte tăceri
Din nou tăceri,abrupte tăceri
smulg sufletul din carcasa de piei
nu mai simt nici o pierdere acum
robot mobil îndeplinesc rând pe rând toate sarcinile
fug de câte ori pot şi mai arunc în groapă o felie de gând
să mă curăţ
cât pot de repede să curăţ rănile să mă întorc
la... ce?
în fiecare zi repetabil trezesc sufletul, apoi trupul amorţit
şi merg...
m-am plictisit!
nu e mai simplu să dezmorţeşti trupul, să mergi şi atât?
la ce bun toate complicaţiile sentimentale, toate cuvintele.
e mai simplu: acţiune!
ascunse căi descopăr scotocind la nesfârşit mâlul gândurilor
perle pierdute, scoici golite, le pun la ureche asculându-le viaţa
şi merg...
ceva îmi roade fiinţa şi nu pot opri zgomotul.
sâcâitor ecou
m-am plictisit!
mai arunc o felie de gând şi mă duc la treabă.
Iureş de gânduri
Gândurile mă-mpresoară,
M-ameţesc şi mă doboară,
Intr-un iureş nesfârşit,
De l 'apus la răsărit.
Vreau să scap, mă prind
din nou,
Fereastra e un hublou,
E un cerc de foc prin care,
Mă strecor şi fug în zare.
Soare, ploaie, nori, furtună,
Toate-n mintea mea se-adună
Şi mă scot din minţi, mă strigă,
Să le-nşir aici,pe fugă.
Dorul-durere, dorul-iubire...
Dorul mă-nvăluie cu mâini de copil,
Dorul mă-nvăluie cu mâini de bătrân.
Dorul-durere, dorul-iubire...
Impreună cu vântul îmi cântă un tril,
Dulce alean în câmpia cu miros de fân.
Dorul-iubire, dorul-durere...
Mă umple de patimi, m-aruncă în hăuri,
Mi-aduce un zâmbet şi lacrimi în vise.
Dorul, tot dorul, imensă trăire.
Mă înalţă pe creste de munte spre ceruri,
M-aruncă apoi în văile plânse...
Dorul de tot, dorul de timpuri apuse...
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
