blueapple
Moderator
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Sunt doar un om Doamne, de ce?
Uneori sunt prea copil să-nţeleg
De ce atâta durere s-a coborât
Muşcând cu poftă din viaţa mea.
Mă strâng ca un fetus privind cerul
ÃŽntrebând în tăcere: De ce?
Simt cum puterea şi dorinţa mea de viaţă
Alunecă mereu luând cale întoarsă spre sus...
Sunt doar un om Doamne, de ce?
Nu-mi regăsesc vioiciunea gândului,visurile, libertatea...
Unde s-au scurs? Cine le-a stins? De ce?
Totul acum e o masă inertă de tăceri şi lacrimi uscate
Ar trebui să-mi revin dar trupul meu nu mai răspunde
S-a chircit în aşteptare şi doare. Dorul doare cumplit!
Tot încerc să-mi spun că e doar oboseală. Va trece!
Dar vine răspunsul: Minciună! Ai ajuns la răscruce.
S-au consumat toate drumurile,toate liniile drepte din palmă
A rămas doar prăpastia. Dincolo cum voi trece?
Nu crezi că-i de-ajuns? De ce Doamne, de ce?
Tot ce-am visat şi-am iubit , castele de nisip spălate de ape
Se năruie clipă de clipă. Oare va mai rămâne ceva?
Oare voi mai ţine vreodată în palme măcar o fărâmă?
De ce Doamne, de ce?
Ajută-mă Doamne, să mă regăsesc!
Sunt val Doamne şi, ...
Sunt val Doamne şi,
ca valul trec
prin oceanul iubirii tale.
Ridică-mă pentru o clipă
pe creasta fericirii,
Dăruieşte-mi pentru un zâmbet
strălucirea soarelui şi,
Te rog, Doamne
coboară-mă lin spre adâncuri,
Nu mă lăsa să mă lovesc de ţărm
prea brusc,prea din înalt...
Uit tot. Vreau să uit!
(Nu mai pot să suport toate-acestea!)
cuburi de gheaţă
cu muchii tăioase-mi pătrund carnea
o sete de moarte
mă aruncă-n mocirlă
nu mai vreau să simt fericirea!
uit tot.vreau să uit
şi lumină, şi viaţă, fiorul iubirii
stupide cuvinte scrise de mâini dezosate
îmi muşc sufletul sânge să curgă,
mizeria cale să-şi facă,
întunericul,groaza din mine
s-aştern în cuvinte pe pagini
să simţiţi adevărul, să doară
mi-e frică de-o unică moarte
o trăiesc, mă sfărâmă. nu-i a mea!
din cioburi adun doar secunda
în care eram sau am fost...
nu mai ştiu! o fiinţă normală.
trupul se scurge, mintea-ncovoaie
gânduri şi flashuri cumplite
visele mele, coşmaruri cumplite
imagini cu trupuri reci schingiute
de boli ce n-au leac.nu mai vreau, ajunge!
m-am săturat să mai plâng în fiece noapte
să-mi văd copilul pe-o masă rece metalică
cu trupul gol, dormind somnul veşnic.
nu mai pot să suport toate-acestea
simt că mor încetul cu-ncetul
simt că-ntunericul îmi distruge
şi ultima baricadă, o topeşte...
O lună-a fericirilor trecute
Noiembrie cu file de durere
O lună-a fericirilor trecute.
Mă ascund privirilor curioase
ÃŽntr-un colţ de suflet trăind doar trecut.
Tinereţe-apusă, dragoste-n minciună.
Viaţă stinsă-n pâlnia unei urechi surde
Dornică s-audă vocile pierdute.
Imagini aprinse doar pentru o clipă
ÃŽn privirea oarbă a ochilor mei.
Retrăiesc durerea, retrăiesc iubirea,
Dulcea fericire a zilelor tale
Naştere şi moarte, lumină şi noapte.
Unde eşti copile,unde eşti iubire?
Te chem, te doresc!
Mai vino odată, într-o dimineaţă,
Să-mi alini durerea cu o mângâiere,
Să-ţi mai simt o clipă aripa-ţi de înger
Atingându-mi fruntea şi cerând lumină.
Rătăcesc cuvinte, caut porţi deschise
Dar mă-ntorc mereu către chipul tău
Mă doare lumina,mă doare şi viaţa
Mă sufoc şi mi-e dor.
Era luna-n care eram fericită.
Era luna-n care, tu ai apărut
Să îmi umpli viaţa, să îmi umpli golul
Ce-a rămas din toate? Spune-mi, ce-a rămas?
Lacrimi şi durere vărsate- n şiroaie
Singură acasă sau la un mormânt
Unde zace rece trupul tău de aur?
Doar tăcere- n juru-mi nimic nu mai mişcă.
Sufletul îmi plânge, gânduri încâlcite
Se destramă-n pagini. Şi pagina plânge.
ÃŽn memoria ta copil drag...
(Se împlinesc trei ani de când ai plecat...)
ÃŽnger luminos
A coborât încet, încet pe pământ,
Cu teamă parcă,
Să nu calce vieţile de lut.
A adus lumină în sufletele pure
Şi-un zâmbet strâmb
Pe chipurile copacilor uscaţi.
Regretele celor ce nu l-au iubit
Sunt de prisos acum!
Ei nu l-au meritat în viaţa lor
Şi nu-l vor merita niciodată!
Epilog
A fost un vis frumos,
A fost o lumină a sufletului meu,
Poate-ntr-o zi se va întoarce bărbat...
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
