Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
Cafeneaua din colt | Reguli | Inregistrare | Login
POZE CAFENEAUA DIN COLT
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
Laura Petrei Profile
 | Femeie
24 ani
Braila
cauta Barbat
27 - 65 ani |
|
blueapple
Moderator
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Stau de multe ori şi mă gândesc de ce a trebuit să fiu eu cea aleasă să sufere. De ce a trebuit să fie distruse rând pe rând visele, speranţele, ideile... Apoi, îmi vine să sparg toţi pereţii acestei lumi nedrepte ce-şi râde în pumni de viaţa mea, rânjind mereu la colţuri de ziduri. M-am născut prea târziu pentru zborul din mine, mi-am deschis prea devreme şi prea mult sufletul aici în lumea de lut. Visul e un lux mult prea mare în infern? De ce nu mai pot fi senină fără să fiu imediat călcată în cuvinte sterile, inodore, insipide unite sub aceeaşi etichetă stupidă a ironiei. Stau şi aştept ceva mai bun dar părul îmi albeşte, mă încovoi, mă întorc la poziţia copilului în uterul mamei căutând apărare. Cu disperare îmi pun palma la ochi şi încerc mai departe să cânt melodia de leagăn, poate voi reuşi până la urmă să adorm prostia şi să-i dau o şanşă minţii să se elibereze. Cine ştie, poate voi reuşi!
Fără durere?
Mă gândesc mereu cum ar fi viaţa fără durere. Fără durere, viaţa ar fi poate, mai tristă, pentru că durerii îi urmează bucuria. Aşa e viaţa; durere- bucurie şi apoi din nou durere. Fiecare dintre noi pleacă undeva acolo sus şi ia câte o fărâmă din sufletul şi inima celor care rămân, rând pe rând. Mă întreb, de ce sufletul devine mai puternic şi mai strălucitor cu fiecare suferinţă iar trupul răspunde din ce în ce mai slab?!
Consolarea e hrana care dă sufletului speranţa, fără ea am fi umbre singuratice prin viaţă.
Dragostea este liman şi pierzanie.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
Este anul în care realizez cu disperare că s-au scurs trei ani grei, de când Andrei a plecat la Domnul. Retrăiesc clipele de vis- realitate din cei 11 ani de viaţă de lut ai lui şi mă gândesc dacă am meritat oare, minunea vieţii lui.
Suflet minune, iubire fără margini mi-a dăruit mereu. Acum tăcerea mă apasă, mă simt însingurată printre chipuri gri cu nuanţe şterse de zâmbet.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
Cineva a pus mai demult o întrebare: "Dacă un copil îşi pierde părinţii se numeşte orfan, dacă o femeie îşi pierde soţul se numeşte văduvă. Cum se numeşte atunci o mamă care îşi pierde copilul?"
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
| pus acum 20 ani |
|