Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
Cafeneaua din colt | Reguli | Inregistrare | Login
POZE CAFENEAUA DIN COLT
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
Andreea_K pe Simpatie.ro
 | Femeie
25 ani
Caras Severin
cauta Barbat
30 - 49 ani |
|
blueapple
Moderator
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Şarpele alb- spirală de gânduri
Şarpele alb
prietenul casei
stă cuminte
-ntr-un colţ
spirală de gânduri
ne priveşte iubirea
şi tăcerile,şi durerile
rugător şopteşte
să-l lăsăm...
prieten bun
zilelor
adunate din umbrele
prelinse pe ziduri
îl văd în fiecare oră
doarme
şi pleoapele
i se despică-n cuvinte
trupul încolăcit
creşte
şi viaţa lui
aspiră clipele
încrustate în piele
modelându-le
forme ciudate
se nasc
în cercuri
se desfac
în spirale
infinite
ridicându-se
odată cu luminile
către cer
Am rămas doar cu umbra şi-o urmă...
Mă regăsesc
în povara de vise pierdute,
speranţe deşarte,
iubire de oameni.
O mare minciună
mi-a strivit bucuria-
Dorinţa supremă
de a fi mamă bună,
purtând o sămânţă
bolnavă, firavă.
Nebună!
Am fost o nebună
să cred că iubirea
de oameni, de viaţă- i o glumă.
Acum îmi ling
rana- adâncă şi sper,
că vine şi-o parte mai bună.
Am rămas doar cu umbra şi-o urmă...
Călăreţii dragonului
Umblând de veacuri
prin întreaga lume
caută ne-ncetat
o armonie
în tot ce leagă
omul în univers,
de stele, de natură
şi de vieţuitoare.
Ei sunt aceia care
au în structura lor
acea percepţie fină-a
energiei pe care
natura-o dăruieşte.
Oriunde s-ar afla,
ei tot o vor găsi.
Acele câmpuri ciudate
pline de energie,
reţele încurcate
ce-nconjură Pământul
precum o plasă deasă,
în formă de zăbrele
trecând mereu prin el.
Magia lor e simplă
- pământ şi apă-
o însuşire veche
de mii de ani uitată
dar regăsită- n taină.
Sfătuitori de bază
atunci când vrei un loc,
în care vrei ca traiul
să-ţi fie liniştit,
ei spun întotdeauna
ce este bun sau rău.
Ei ştiu unde să prindă
dragonul-albastru-n spaţiu
iar tigrul alb să-l domine
doar cu puterea lor.
întreabă-i doar
şi-ţi vor răspunde
unde să-ţi faci o casă
în care vei fi stăpân
pe lucruri şi pe tine
un univers stabil
ce-ţi va aduce-n zile
o caldă fericire
şi-o viaţă liniştită
cum îţi doreşti mereu.
Naşterea unei piramide- patru, doi, trei
Stelele ard în adâncuri de ceruri
Gânduri străbat cu viteză pământul
Din piatră, nisip şi mister construiesc
Mii de mâini, modelând cu migală
Piramida- regină- n deşertul de gânduri.
Chinuiţi de furtuni, slăbiţi de puteri,
Sclavii-şi continuă munca de veacuri.
La fiece moft al bogaţilor mândri
Mai ridică spre cer o alta - şi-o altă
Piramidă-a durerii, cu un vârf
ce va sparge şi cerul.
Furtunile-ncearcă s-alunge minunea
Dar se frâng şi urlă doar vântul.
Ea rămâne-n picioare
Şi visul se naşte.
Baza ei e pătratul. Un cerc au închis între ziduri.
De vor putea să deschidă portiţa aflată undeva
Unde nimeni nu ştie
Vor putea pătrunde- n incintă.
Cercu-i de foc - arde-n lumină.
De vor putea ajunge- n centrul acelui inel
Vor reuşi să cunoască puterea.
De oriunde-a-i privi piramida, din nord sau din sud
Sau din est sau din vest
Ea, neclintită- şi aşteaptă sortitul ce-i va descoperi zăvorul,
Sau codul pierdut al intrării.
S-au stins generaţii întregi de viteji
ÃŽncercând să pătrundă în cercul de foc, să-l spargă, să-l fure
Să afle puterea. Crezând că vor fi stăpâni ai întregii lumi. Amăgire...
Puterea? E forţa ce Domnul ne-a dat-o
Să ştim fiecare ce suntem, ce putem.
E forţa iubirii, e sufletul martor al vieţii în humă
E lumina din noi ce ne poartă pe drumuri în viaţă.
Ajungând la capăt de drum, codul intrării-
Soluţia magică, ne-o dă însăşi viaţa:
Trei cifre ce par atât de micuţe dar ascund fiecare universul uman.
Patru, doi, trei.
Formă ciudată a geometriei în spaţiu
Formă ciudată
a geometriei în spaţiu
piramida-şi înalţă vârful spre cer
istoria ei se întinde de veacuri
pe tărâmuri ce paşii
îi pierd în deşert,
în nisipuri de aur.
Aproape cu gândul de-acele minuni
încerc să pătrund
misterul formei cu laturile
toate-n triunghi
dăruind energii,
conservând,
veacuri de-a- rândul schelete.
Apa vie-a umanului
tresare
când ea, piramida-i aproape
şi viaţa e altfel
în casa în care
piramida, cristal pur pe masă
domină locul cu forma ei clară.
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
| pus acum 20 ani |
|
blueapple
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Stingere
chipuri pierdute
în veşmintele morţii
aruncând pe furiş
câte-un semn din tăişul
coasei
ce-apasă pe inimi
le frânge
le-aruncă
în zări
fără cer
fără zâmbet
doar umbre devin
şi cenuşă
viaţa se stinge
soarele piere
înecat în furtuni
rămân doar
liniile frânte
dintr-o cupă rămasă
jumătate fărâmă
din ceea ce-a fost
O clipă am privit în urmă
O clipă am privit în urmă
Şi viaţa a trecut în zbor...
Uitată eşti, frumoasă gură!
Dar tu-nfloreşti şi îmi zâmbeşti
Şi-atunci eu umplu iar potirul
Cu albe aripi de speranţă.
Şi-n braţe iar te strâng iubire
Şi viaţa mea porneşte-n zbor.
Un zbor cu aripi îndreptate
Către apus sau răsărit,
Spre ochii Tăi mereu de veghe,
La poarta marilor iubiri.
Din gând născute spaţii vaste
ÃŽn care sufletul se scaldă
ÃŽntr-un ocean de fericire,
ÃŽn care răul, ca în stupuri,
E alungat către ieşire.
Şi învelit în ceară bine,
El se sufocă şi-apoi moare...
Emoţii trăiesc agonizând în tăcere
Adevărul meu se ascunde
în străfunduri de clipe
sunt iarba amară a vieţii mărunte
ce-şi caută chipul
pierdută în vise de fiară flămândă
cu divine sclipiri de lumină
furate din stele
mă scufund
preţuind prezentul,
umbrind viitorul
cu încâlcitele iţe
ale dorinţelor sterpe
emoţii trăiesc
agonizând în tăcere
tremurând
Adună Doamne aburii
Adună Doamne
aburii
din cuvintele mele
din sufletul meu
împrăştie-i peste cerul senin
poate vor deveni nori albi
călători spre infinit
poate vor fi frunze-n vânt
purtate pe aripi de dor
spre casa cerului
spre îngerul meu
dulce iubire
vis ne-mplinit
dar atât de rotund
roua dimineţii
picurată de Tine
pe pământul adormit
mă va găsi mereu trează
aşteptând vestea...
Fulgi mari mângâietoare palme
îmi vor acoperi chipul plâns
şi-atunci voi şti că Tu
m-ai iertat Doamne
că sunt doar
o biată bucată
de lut
frământată
de mâinile Tale
cu viaţă dăruită
de Tine
iartă-mi Doamne
neputinţele
iartă-mi Doamne
furiile
iartă-mă Doamne
că mai trăiesc...
Suflet nătâng, nu-ţi plânge rostul!
Suflet nătâng, nu-ţi plânge rostul!
Nu mai e timp nici pentr-un vis.
Tu chiar mai crezi cuvântul dulce ?!
Hai, lasă clipa în uitare! Revino-ţi dară!
Suntem doar noi! Doar tu şi eu -
Trupul firav, plin de dureri şi-ncrâncenare
Ce a uitat de mult s-asculte ecourile tale-n şoapte.
Hai să trăim din nou iubirea noastră! De la-nceput!
Mă mai suporţi un an şi-o vară şi-apoi să pleci.
Să laşi în urmă huma blândă închisă-ntr-un sertar de lemn.
Să-l laşi întredeschis... Doar dorul şi lumina poate, să intre-acolo...
Din când în când!
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
| pus acum 20 ani |
|