Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
Cafeneaua din colt | Reguli | Inregistrare | Login
POZE CAFENEAUA DIN COLT
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
theo23 Profile
 | Femeie
24 ani
Arges
cauta Barbat
26 - 45 ani |
|
blueapple
Moderator
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Am regăsit într-un colţ ascuns, sub o arcadă de creier o idee pierdută de mult , o imagine a mea , a ta, a tuturor acelora care alergăm cu braţele deschise, aripi pregătite de zbor, spre locul în care fulgerul încă nu a dispărut de pe cer.
Deschidem palmele să prindem fărâma de lumină şi, invariabil, simţim profund arsura ei.
Se nasc idei pe care le aşternem pe pagini albe frumos, ordonat... dar sufletul nostru vulcan de durere şi spaime, urlă nencetat vrând să se elibereze de sub robia trupului.
O ordine ciudată, de suprafaţă, ascunzând adevărata luptă, o viaţă subterană, - de fapt e viaţa supraterană privind mai sus spre cer de pe o fâşie de pământ - viaţa spirituală, amestec de sentimente, idei, idealuri...
Aş vrea să pot zâmbi graţios imaginii reale dar mă înăbuşă mereu acel plan doi, invizibil sau mai puţin vizibil pe care mai mult îl intuiesc în spatele spoielii de fericire de pe feţele noastre. Arsura-i profundă şi miroase a carne prăjită de suflet de- artist, mereu proaspăt gătită numai bună de muşcat. Niciodată sătule, gândurile vin mereu la ospăţ nelăsând nici o urmă...
Se nasc idei aşternute- n cuvinte cu înţelesuri profunde, ecouri prelungi ale concertelor de vioară în care solişti suntem noi mângâind sau încercând să mângâiem arcuşul, prelungire firească a sufletelor noastre.
Torţe vii pe rugul artei cuvântului ne întoarcem mereu la paginile albe să mai adăugăm o fărâmă de suflet, un sens din ce în ce mai profund nedându-ne seama întotdeauna că am mai deschis o poartă de intrare în grota gândurilor, în însuşi miezul fiinţei noastre.
Tot încercând să dăruim cititorului acel ceva măreţ, acea zvâcnire care să-l minuneze, calmeze,înfurie, să nu-l plictisească dar să-l facă pentru o clipă să gândească, ne pierdem în cuvinte, terminând prin a fi nemulţiţi de ceea ce am aşternut... sau, încântaţi de rodul consumului nostru intens de energie creatoare dăruim naivi ochilor celorlalţi o scânteie din flacăra noastră şi ne trezim cu apa rece curgând şiroaie peste chipul sufletului nostru îngheţând.
Pasiune şi iubire, arta ne dăruie şi ne ia într-un vârtej ameţitor purtându-ne pe aripile false ale gloriei de o zi o săptămână, ..., o viaţă cât o clipă. Ce rămâne cu adevărat este nu structura, tehnica, ci mesajul, puterea cu care am ştiut sau nu să-l dăruim lumii întregi.
Niciodată nu vom ştii ce ne aşteaptă după ce am atins fulgerul...
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
| pus acum 20 ani |
|