Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
Cafeneaua din colt | Reguli | Inregistrare | Login
POZE CAFENEAUA DIN COLT
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
ionela24 pe Simpatie.ro
 | Femeie
24 ani
Prahova
cauta Barbat
25 - 47 ani |
|
blueapple
Moderator
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Nisip, giuvaeruri, minuni, goliciune
O lume golita de sentimente ma-nconjoara
Ar fi oare pentru a cata oara?
Giuvaeruri pierdute in hauri sub munti,
Aruncate-ntr-o doara...
Pretioase imagini si chipuri de ingeri
Toate luate acum ca nimicuri...Ma dor!
Le caut mereu si mereu le gasesc
Chiar de le-ascundeti ele ma cheama si
le zaresc
E simplu,ele poarta lumina divina si harul
si forta
Sunteti prea mici,prea marunti,prea goi,
Ca sa invingeti toate aceste minuni
Ce traiesc doar in noi
De le vreti, le veti lua dar in mainile voastre murdare
Se vor transforma!Ca-n povestea maiastra cu aurul vechi
Ce nisip devine luat de vanturi si ploi
Veti ramane-n furtuna singuri si goi
Privind la sacul acum plin de noroi!
ÃŽmi leg cuvintele de pagina vieţii
ÃŽmi leg cuvintele
de pagina vieţii
le străpung sensurile
şi le arunc
răsucindu-le-n aer haotic.
sunt rostiri şuierânde care
mă prind mereu în vâltoarea lor.
Adevărul lor doare, răneşte.
îşi răsucesc stiletul de cristal
primind noi sensuri crude devenind
picături acide arzând
muchia încremenită a gândului.
îmbrac în metafore-alese din întuneric
realitatea şi o las să alunece-n praf.
Clipă!
Clipă,
chipul tău
îl reţin vag
dar trupul tău,
sentimentul
ce-a străbătut
cărările
sufletului meu
sunt
încrustate adânc
pe chipul meu
urme de paşi
afundaţi
în mişcătoarele
nisipuri
ale vieţii mele.
Cu iubire
în gând
freamăt
la adierea
zefirului
amintirii tale.
Se poartă tăceri
Se poartă tăceri
Pe trupuri de zâmbet
Frumos arcuit pe chipuri
Ce par sculptate în piatră
Se poartă tăceri
Pe chipuri viclene
Amăgitor zâmbitoare
Ascunzându-şi dispreţul
Se poartă tăceri
Pe trupuri de lacrimi
Lavă scurgându-se lent
Modelând durerea
Se poartă tăceri
Căutând cuvântul
Căutând iubire
Căutând...
şi liniştea-şi murmură gândurile...
printre crengi de copaci
profilându-se-n ceaţă
se nasc jumătăţi de chipuri
zâmbind strâmb
frunzelor veştede
încolăcite urme de viaţă
jocul lor a-ncetat să mai bată
lumina le-arată hâdele trupuri
o cioară îşi cântă iubirea
şi fug toate vrăbiile speriate.
nori grei coboară
şi ceaţa adânc cuibărită
în braţele deşirate ale zilei
îşi numără firele încâlcite
în bărbile murdare
ale ceasurilor de-aşteptare
singuri ne târâm pe caldarâm
paşii tăcuţi
şi şoapte şiroaie de şerpi cenuşii
ne mângâie tandru gleznele rupte
inutile rădăcini ies din pământ
răsturnate imagini ale copacilor goi
şi spaime ascunse se ridică încet din pământ
ninge cu fulgi mărunţi
acum.
plictiseala-şi întinde chipul mat
ideile-şi strigă furia
şi se sting încet...
printre crengi de copaci
profile-adormite
îşi cască gurile
înghiţind în sec aerul rece
cioara a plecat
să-şi cânte plictisită iubirea
şi liniştea-şi murmură gândurile...
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
| pus acum 20 ani |
|
blueapple
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Sparg filele gândurilor una câte una
Sparg filele gândurilor
una câte una.
Caut formatul potrivit
durerii
să-l rup.
Strâng în dinţi fâşiile
neuniforme,
tăioase,lucioase şi ţip,
urlu,
mă zbat.
paharul e plin,
urmează tăcerea.
un dans nefiresc
cu un ritm
nebunesc
îmi tulbură liniştea.
Nu pot să împac
firea şi gândul,
conştientul
cu cel din adâncuri
E o luptă nedreapă aici:
se poartă tăceri,
izbucniri,
răsuciri.
Contorsionate idei,
stupide
idealuri,
Veşted
parfum de iubire,
agonie de toamnă,
frunze de nuc
uscate, răsucite
aleargă bezmetic,
m-acoperă,
mă cuprind,
intru în ritm...
nefericită chemare...
Am încetat să mai fiu minge
Am încetat
să mai fiu minge
rostogolită nefiresc
între mâini mari aspre
între guri bine conturate
între ochi fulgerând priviri
ascuţite cioburi intră-n carne
naivitatea ţipă în mine şi gem
mă sfâşie cuvintele ard mocnit
sub limba uscată acră prăfuită
adun vise zdrobite-n grabă
speranţe-n mocirlă aruncate
de mâini nevăzute
doar simţite
am rămas doar un cub
plin de nori
în care
din când în când
cineva
aruncă furtuni
doar în glumă
de drag...
Ochiul gol al stâncii
Ochiul gol
al stâncii
mă priveşte
trist
irisul
îngheaţă
Ochiul gol
al stâncii
explozia
egoismului
tău
şi
al meu
împletindu-se
lent
în aer
plutesc
fine fragmente
trecute iubiri
rupând
fără milă
clipa
Să-mi mângâi dorul sfâşiind prezentul
De multe ori in nopţile cu stele
Aş vrea să rătăcesc prin lumi pierdute
Să le aduc aici,acum,aproape
Să-mi mângâi dorul sfâşiind prezentul
Dar nu mai e nimic acum palpabil
Sunt doar imagini fulgerând privirea
Ochiului frunţii cu al său mister
Şi vagi senzaţii calde-mi înfăşoară trupul
Vă simt aproape şi totuşi atât de sus
Halouri luminoase se nasc în juru-mi
Şi-o fericire blândă mă ia în stăpânire
Mă simt păzită de voi îngeri,dragii mei.
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
| pus acum 20 ani |
|