Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere ! Creatie literara - poezie - proza Aparat critic Prezentare de literatura Arta Arta plastica- Arhitectura Teatrul - Cinema - Televiziune Muzica 		Lista Forumurilor Pe Tematici
Cafeneaua din colt | Reguli | Inregistrare | Login

POZE CAFENEAUA DIN COLT

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
deeazuzu82 pe Simpatie.ro
Femeie
24 ani
Cluj
cauta Barbat
27 - 62 ani
Cafeneaua din colt / Proza Maximilian / Amintiri Moderat de blueapple
Autor
Mesaj Pagini: 1
maximilian
O.K! De-al nostru

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 113
Mineritul

Este o poveste. O poveste foarte frumoasa, cu zei, zeite, Ilene Cosanzene, Feti Frumosi. Dar o poveste adevarata, care vine de acum peste 2500 de ani, de pe vremea scitilor, dinaintea dacilor - cel putin asa afirma papa Herodot

Mineritul (indeosebi cel de subteran ) nu este o simpla meserie ca oricare alta, este o aventura permanenta, in care niciodata, dar niciodata, clipa nu se repeta. Este ceva plin de poezie, de poezia aventurii, a acestei aventuri permanente. Mineritul este aventura pura, frusta, in care nu incap nuante si ezitari. Aici nu poti rezista cu daca, cu hai sa mai vedem, aici in subteran trebuie sa iei decizia, repede, pe loc si fara sa gresesti. Altfel plata vine urgent si e drastica. Este o senzatie superba de viata dusa la maximum.
Iar asta nu se intampla o ora, doua acolo ci permanent, este o stare pe care minerii o socotesc normala si asa se obisnuiesc sa traiasca. Ai senzatia ca esti vecin cu dumnezeirea Poate de aceea in multe mine mai vechi existau capele, bisericute, iar in Maramures la fiecare loc de munca era cate o icoana. La Cavnic numele filoanelor erau nume de sfinti - Iosif, Petru si Pavel, Maria, sfanta Treime, etc.
Mineritul nu este un mestesug, este o arta - o arta care se dobandeste Iar pentru minerit trebuie sa ai talent Trebuie sa simti mina prin toti pori tai, sa ii simti apasarea pe umeri, sa o simti cum rasufla in permanenta, cum i se rica si lasa pieptul la ficare rasuflare. cei care au tratat mina doar cu mestesugul au platit, au platit urat.
Cam asta este parerea mea despre minerit
Cu ajutorul dumneavoastra data viitoare o sa incercam sa incepem o istorie a mineritului din Romania, incepind de la sciti, de la Rosia Montana - de acolo de unde alti oameni incearca in zilele noastre sa reduca mineritul la un mestesug, la o simpla socoteala contabiliceasca a rentabilitatii in functie de continut si pretul aurului la bursa de la Londra.

_______________________________________
Scriu  deci  exist
mjn
pus acum 20 ani
   
maximilian
O.K! De-al nostru

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 113
Craciun
Incercand sa imi adun gandurile pentru a purcede in a scrie despre istoria mineritului prin vaile Carpatilor, m-au napadit amintirile
Asa ca pana la urma astazi am sa va tratez cu o amintire
Pentru ca tot suntem spre sfarsitul sarbatorilor de iarna (azi Boboteaza, maine sf.Ion) ..............
Era in 1969 (primul meu an de meserie)
Eram sef de schimb la sectorul I al E.M.Cavnic
Conduceam un schimb al sectorului, cu trei revire, 3 maistri, un amistru principal, vreo 270 de oameni. Toata mina pe 4 nivele (-100, - 66,-50,-33)
Vreo 6 abataje in lucri, vreo 6 lucrari de pregatire, 4 galerii directionale,2 suitoare in sapare si un intreg sistem de transport cu 4 echipe de transport si 6 locomotive La astea toate se aduna si echipa de la put, care scotea productia la zi.
Poate toate aceste date nu prea prezinta importanta, dar pentru mine, incepator, in acele momente erau coplesitoare
In ziua de 24 decembrie nimerisem in schimbul II, de la 14 - 22 seara.
Cand am venit la lucru m-a chemat inginerul sef, care mi-a spus sa nu permit nimanui sa iasa afara inainte de incheierea sutului. Daca voi da drumul chiar unui om sa plece mai devreme din sut urma sa fiu penalizat cu 10 % din salar.
M-am imbracat si am plecat in mina. Am costatat ca imi lipsesc maistri cu desavarsire, unul in concediu legal, unul in concediu medical, unul in recuperare iar al 4 - lea nemotivat.
La sala de apel, toate suflarea in par Fac apelul si le dau drumul la locurile de munca
Am trecut pe la put sa vad cum a pornit treaba, cum a pornit transportul si apoi pornesc spre partea vestica la abatajele de pe Gutin si Kelemen (nume de filoane). Aceasta zona era extremitatea vestica a sectorului (din extremitatea vestica, pana in cea estica - filonul Paraskiva - erau cca.6km in linie dreapta) Vad abatajele si incep sa ma retrag spre est trecand pe la locurile de munca. Am ajuns pana la echipa de rodneni care sapau galeria directionala Paraskiva Nord.
Venind inapoi spre put la filonul Tereza am urcat la orizontul - 50 (tot ceea ce am vorbit pana acuma era la orizontul de baza -100) Acolo era in lucru pe alt schimb o lucrare de pregatire, dar de finalitatea careia depindeam, dupa 1 ianuarie trebuind sa pornim un abataj mare cu doua aripi, care urma sa asigure 50% din productia zilnica.
Cand am coborat (urcam si coboram pe scari) am auzit dinspre vest serii de puscaturi, ca cele de pe abataje la sfarsit de schimb
Am intrat pe Gheorghe sa caut echipa de transport, dar ia-o de unde nu-i. Am intrat dupa alta echipa de transport si pe Ramura de Vest Si aici pauza Ma duc la sifonerie Toate locomotivele insirate frumos, cele Diesel cu motoarele oprite, cele electrice cu sigurantele scoase
Am auzit inspre put un murmur. Am luat-o intr-acolo. Ma uit la ceas 18,30 Pe rampa putului toata populatia schimbului.
Domnu' inginer vrem sa mergem acasa, e seara de ajun, mergem la colindat
M-am strecurat printre ei, m-am suit pe platforma de intrare in etajul superior al coliviei si am incercat sa le explic
- Mai baieti, eu asi vrea dar nu pot, inginerul sef mi-a ......
Atunci a izbucnit Viflaimul Acolo in subteran cantat de peste 250 de oameni
M-au colindat vreo 20 de minute
Eu eram transpirat, emotionat, nu mai eram in stare sa vorbesc
Am coborat, m-am dus la telefon, am vorbit cu coasta si cu masina de extractie
A II-a aveam salariul cu 10% mai mic, aplicabila imediat, de la avansul pe decembrie care se platea in 27
De vreo doua zile am ramas dator cu, continuarea zilelor de Craciun 1969, dar credeti-ma ca totusi timpul este masurat, iar pe de alta parte acest forum imi pune in fata atatea provocari ....
Dar sa continuam ....
In noaptea aceea am umblat prin tot satul(orasul Cavnicul era botezat oras din pricina celor vreo 10 blocuri), am colindat impreuna cu prietenii toata noaptea.
Iar in micile pauze cand ajungeam acasa trebuia sa tin permanent usa deschisa. Nici nu stiam ca atatia oameni imi fac cinstea de a ma considera prietenul lor, prieten care merita sa fie anuntat ca s-a nascut mesia.
M-am culcat pe la 7, la ora 9 mi se batea in usa, cu un colind modern - Trebuie sa va prezentati urgent la mina. la domnul inginer sef (prin localitatile astea retrase din Maramures nu se prea vorbea cu "tovarasul")
Ce sa fac ? Imbraca-te baiete si hai la mina, la inginerul sef
Aici am luat o sapuneala zdravana, am fost anuntat ca mi-a fost redus salariu cu cei 10% si ca am ajuns persoana foarte, foarte importanta (cu s-ar zice azi VVVIP) Judetul de partid lua-se chiar in aceea dimineata in discutie cazul meu si ma alesesem cu o mustrare scrisa pentru grava mea abatere.
Ce sa zic? Multumesc, am inteles si dupa doua ore de clabuc cu sapun STELA am plecat.
M-am dus la geologi, prietenul meu Ernest mi-a dat o cafea, ceva de mancare si pe la ora 13,30 eram primul din schimbul II care intra in mina
Au venit la sala de apel toti, toti in par, pana si cei care erau in concediu sau in concediu medical venisera la munca. Toti in salopete curate, chiar apretate.
Dupa apel am impartit maistrilor sarcinile pe ziua aceea si am plecat spre abatajul de pe Gutin.
Era un abatajul mare, chiar foarte mare - 150 m lungime, 6m latime
20 perforatoare, 46 oameni
De obicei zgomotul perforatoarelor se auzea chiar din momentul in care intrai pe galeria de baza. Iar cand urcai cei 30 m zgomotul ajungea chiar asurzitor. Mi-am lasat pufoaica in nis abatajului, m-am inchinat la icoana sfintei Varvara (de obicei nu o prea faceam - dar era ziua de Craciu) si am inceput sa urc scarile. Linistea care ma primea era mormantala.
Ajuns in abataj, am inteles - Pe mijlocul abatajului era intinsa pe servete (din acelea populare) o imensa masa de Craciun - cu tot ceea ce spunea traditia ca trebuie sa aiba o masa de Craciun, caltabosi, carnati, piftie, sarmale, vin si vestita horinca moroseana.
Toti baietii erau la costum (le avusesera pe sub salopete), camasa alba, cravata.
M-au poftit la slujba Parintele ( aceasta era si porecla si meseria de baza a lui Muresan- dar fusese gonit de securitate din parohia Budestiului la mina si aici ramasese) a facut o superba slujba de Craciun, iar baietii au fost un minunat cor barbatesc
Apoi am stat la masa.
Am plecat la celelalte locuri de munca, peste tot am fost primit la fel.
In ziua aceea la orizontul -100 nu s-a consumat niciun mc. de aer, niciun mc de apa, niciun litru de motorina, niciun kw de energie electrica. Dar oamenii au iesit disciplinat din mina la ora 22.
Eu am iesit din mina ultimul. La vestiar batranul Melega (atunci eu il socoteam batran - dar nu avea 40 ani. Din pacate avea sa moara peste cam 1an salvand un om. Dar aceasta poveste altadata) maistrul principal m-a intrebat - Domnu' inginer v-a placut ? Pentru dumneavoastra au venit toti, pentru dumneavoastra au facut-o !
Am plecat spre casa pe jos (vreo 3-4km) Pe drum mi-am dat seama ca primisem un vot negativ din partea sefilor, dar un vot de incrdere din partea oamenilor. Si parca de contat , parca conta mai mult votul oamenilor
Alte povesti - cu alta ocazie

_______________________________________
Scriu  deci  exist
mjn
pus acum 20 ani
   
maximilian
O.K! De-al nostru

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 113
Tampella
Am sa va spun o poveste adevarata, care are legatura directa cu istoria mineritului din Romania, in masura in care in orice industrie, istoria utilajelor folosite face parte din istoria industriei respective
Dupa 1960, mai exact dupa 1962 a inceput un proces de industrializare fortata a Romaniei Iar industria avea nevoie de mancare, adica de produse miniere, carbune, minereuri Daca la calitatea produselor miniere romanesti era o politica rationala sau nu, asta este o alta poveste pe care nu o vom discuta astazi.
In mineritul de minereuri (si in acrbune dar mai putin) se folosea numai metoda de taiere cu perforare - puscare. Iar rocile minelor din Romania erau roci dure si extradure. Asa ca vechile perforatoare sovietice nu mai faceau fata la noile necesitati. Metode de exploatare de mai mare productivitate, numar de gauri mai mare, lungimea gaurilor mai mare. In 1963 au fost cumparate perforatoare americane Ingersoll Rand. Erau perforatoare foarte bune, dar scumpe. Prin 1968 s-a luat hotararea ca Romania sa cumpere o licenta de perforator, care perforator sa fie fabricat la Indpendenta Sibiu Au fost contactate marile firme in domeniu, Atlas Kopko, Ingersoll Rand, si altele Dar toatte cereau un pret foarte mare pe o licenta de fabricatie, inclusiv cota parte din vanzarile ulterioare Pana la urma firma finlandeza Tampella, a fost de acord sa vanda licenta perforatorului de 27,5 kg , fara pretentii ulterioare si la un pret accesibil La sfarsitul anului 1968 au fost aduse la Cavnic (mina cu rocile cele mai dure) 12 perforatoare pentru o perioada de proba de 6 luni. S-au comportat foarte bine, dand rezultate asemanatoare cu rezultatele lui Ingersoll Rand Asa ca in septembrie 1969 a fost trimisa o delegatie in Finlanda, pentru a cumpara licenta si a aduce documentatia de fabricatie.
Delegatia era formata din doua persoane, un tanar Director General adjunct din Ministerul Comertului Exterior si secretara - translatoare a acestuia. Tanarul director (avea pe vremea aceea vreo 30 de ani, acum persoana importanta in Romania) era inginer, dar inginer de industrie alimentara.
Ajuns la negocieri a constatat ca pe langa perforator mai este necesara si coloana telescopica . Nu de alta dar nimeni pe lumea asta nu poate tine un perforator de 27,5 kg in brate, ba sa mai si perforeze in roca dura cu el. Deci perforatorul trebuie sustinut de ceva, care ceva sa il si impinga cu forta in fata, astfel incat acesta sa reuseasca sa perforeze gaurile. Baiatul nostru nu era prost. A inteles cum sta situatia, dar el avea suma de investitii aprobata de C.C. si nu prea avea curajul sa dea telefon la Bucuresti A negociat ce a negociat cu finlandezi, pana a reusit sa obtina in acelasi pret perforatorul si o coloana telescopica. A dat telefon sa informeze asupra succesului, sa fie trimisi banii, a luat documentatia, hopa sus in avionul Helsinki - Bucuresti. Ajuns acasa a raportat inca odata succesul, a trimis documentatia la Sibiu. Pentru modul in care s-a descurcat a fost premiat, laudat, avansat, ba chiar si decorat.
Toate bune si frumoase. Prin martie 1970 primele perforatoare Tampella fabricate la Sibiu ajung la Cavnic. Le punem la treaba
Faaaas!Faaaas! Faaaas! Incepem sa zbieram, sefi tipa la noi, vin mahari de la judetul de partid, ne fac pe toti cosmopoliti, ca nu vrem sa lucram cu utilaje fabricate de industria socialista, Dar geaba, perforatoarele stiau una si buna, faaaas, faaaas, faaaas!
Impart ei sanctiuni in dreapta si in stanga. Abea scapasem de o sanctiune m-am pomenit cu alta.
Aveam pe vremea aceea la Cavnic doi sefi de sectoare batrani, promovati din maistri principali
S-au dus intr-o zi la Directo si i-au propus sa trimita pe cineva la Sibiu sa vada documentatia de fabricatie
Directorul il trimite urgent pe inginerul sef mecanic
Dupa doua zile acesta se intoarce cu o copie a documentatiei
Directorul nostru General din Ministerul Comertului cumparase licenta pentru perforatorul de 7,5 kg
A trebuit ca Romania sa depuna din nou toate diligentele pe langa finlandezi, sa cumpere separat licenta pentru coloana telescopica. De data asta la un pret imens, astfel ca una peste alta pretul a iesit mai mare decat pentru Ingersoll Rand.
Asta este povestea perforatoarelor Tampella.

_______________________________________
Scriu  deci  exist
mjn
pus acum 20 ani
   
maximilian
O.K! De-al nostru

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 113
Povestea  lui   Gagarin

V-am mai povestit pe undeva ca aveam la Cavnic un sef de sector provenit din maistru, un maistru batran si care stia despre maseria aceasta, cam tot atata cata engleza stia Shakespeare.
Il chema Danciu Simion dar noi ii spuneam, Simi baci sau mos Danciu (nu prea era el mos - nu avea mai mult de 45 de ani), dar.....
Mos Danciu era din Cavnic get, beget si avea frati, surori, verisori, nepoti, si o alta mare gramada de rude.
Intr-o zi l-a rugat o verisoara sa ii angajeze la mina pe fiul ei, care tocmai terminase scoala profesionala de mecanici de mina.
Ce sa faca omul, a vorbit pe unde trebuia (nici pe vremea aia angajarile nu erau prea simple) si la angajat.
Dupa cele 10 zile de instructaj, Vasile ( ca asa il chema pe baiat) a fost repartizat la sectorul I , nu la sectorul II (al carui sef era Mos Danciu).
Simi baci i-a spus
Asteapta-ma te duc eu in mina.
Asa ca pe la zece au intrat pe Putul Kuemburg (putul care lega platoul Boldut de orizontul Ferdinand) si au mers imreuna pana la Putul Central aici s-au despartit. Mos Danciu a plecat la putul orb sa coboare la - 150, iar Vasile a ramas la Putul Central sa coboare la - 100, sa se prezinte la maistrul unde era repartizat.
La despartire Mos Danciu i-a explicat lui Vasile
- Te urci in colivie si cobori la prima oprire.
Acum sa explic ceva . In general pe perioada in care se extragea productia, lungimea cablului era reglata in asa fel (se spunea coliviile sunt cuplate la orizonturi) incat o colivie sa se opreasca la - 100, iar una la Ferdinand. Asa ca in mod normal una de colivii oprea la Ferdinand (cea in care urma sa se urce Vasile) iar cealalta la -100 . Apoi schimbau intre ele. Normal asa ar fi fost Vasile la prima oprire sa se dea jos la - 100
Dar, intamplarea e intamplare. Dupa ce a plecat Mos Simi din rampa putului, cuplatorii de la Ferdinand (asa se numeau oamenii care deserveau putul) au primit telefon sa dea o colivie urgent la - 33, sa iasa afara un accidentat la o mana. Zis si facut.
Vasile se urca in colivie. Colivia porneste. Cealalta colivie se opreste la - 33 sa ia accidentatul, iar Vasile coboara din colivie, dar in put, pe moaze. Moazele sunt elementele orizontale care sustin ghidajele putului.
Coboara Vasile al nostru pe moaze, colivia pleaca de langa el.
El ramane acolo pe moaza. Vede ca se repede de su spre el alta colivie, trece repede pe cealalta moaza. Nu se lamureste bine si aici il ataca o colivie de jos. Repede dincolo. Si asa vreo 4-5 ore
Intre timp lumea incepuse sa-l caute prin toata mina
Pana la urma le-a dat prin cap ca s-ar putea sa fie pe put.
Au fost chemati de acasa dulgheri de put (care altfel ar fi trebuit sa vina la control la 10 seara), care au coborat pe colivie si pe la trei dupa amiaza l-au cules de acolo.
Norocul lui a fost ca nu stia ce i se poate intampla. Nu stia ca avea sub picioare (moaza are 10 cm grosime, cat barna de la gimnastica si e matalica) un hau de vreo 200 m.
Daca ar fi stiut, s-ar fi pierdut si cadea. Dar asa, a avut zile.

Trec 4 luni, Vasile al nostru ajunsese un mecanic bunisor, muncitor, care alerga la toate locurile de munca unde era chemat
Revirul pe care il deservea avea un abataj pe Gutin la - 66
Binenteles ca de Vasile se prinsesera (ca de toti copii) si toate invataturile rele.
Suitoarele care legau intre ele orizonturile, aveau compartimente speciale de transport materiale dotate cu chibla ( un fel de galeata lunga si stramta in care se puneau materialele) Galeata era trasa cu ajutorul unui troliu cu aer comprimat, fixat in galeria de cap. Mineri mai circulau in sus si mai ales in jos cu aceste chible. Fixau frana la troliu, astfel incat sub greutatea lor chibla sa coboare pana la orixontul de baza. Nu era voie, dar o faceau (cinstit sa fiu nu am auzit niciodata de un accident cu chibla).
Vasile invatase urgent smecheria si o aplica intotdeauna cand avea treaba la orizonturile intermediare
Intr-o zi se duce pe Gutin la abatajul de la -66. Termina treaba si binenteles coboara cu chibla.
In timp ce el cobora cu chibla, Melega baci (maistrul principal), trece pe galerie, vede cablul care se deruleaza si pasa pe manere pentru a aduce chibla sus. De jos se aude
- Chibla jos!
Melega
- Chibla sus!
- Chibla jos!
Ma rog, pana la urma l-a tras sus si l-a altoit bine cu coada de la homer (astea erau in general pedepsele lui Melega - nu prea propunea alte sanctiuni)

Dar de atunci lui Vasile al nostru i-a ramas porecla " GAGARIN"
Asa i s-a spus tot timpul cat a lucrat la mina
Gagarin a iesit la pensie. Ca a iesit si el la pensie

_______________________________________
Scriu  deci  exist
mjn
pus acum 20 ani
   
blueapple
Moderator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
Mineritul -pasiune fara limite.Este cu adevarat o arta si as adauga ca, la fel ca mineritul si medicina si psihologia si toate meseriile care implica un contact permanent cu oamenii mai ales prin hotararile pe care trebuie sa le iei vis-a-vis de viata lor intr-o secunda,minut cer o vointa extraordinara,un caracter puternic,un suflet mereu pregatit sa se daruie.

_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1421
Mineritul  nu  cere  numai un  contact  cu  oamenii,  ci  in  minerit  esti  in  contact  cu  faza  cea  mai  violenta  a  naturii,  faza  in  care  ea  se  apara  de  agresiunea  oamenilor
Ceea  ce  facem  noi  in  mina,  este  de  fapt  o  agresiune  in  interiorul  pamantului   Iar  el  se  apara.
Acolo  esti  intr-un permanent  (hai  sa  zicem  asa  ca  nu  prea  exista  alt  cuvant)  razboi  Asa  ca  e  ceva  mai  complicat  decat  cele  amintite  de  tine  Psihologic  oamenii  acolo  jos ,  in  mina,  reactioneaza  in  cu  totul  alt  mod  decat  reactioneaza  afara  la  aceiasi  stimuli   Asa  ca  nu prea am   cu  ce   sa  fac  comparatie
Marinari  si  aviatorii  macar au  deasupra  cer  de  cer,  nu  cer  de  stanca.

_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov
pus acum 20 ani
   
blueapple
Moderator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
Este oare un război cu propriile limite,cu teama de necunoscut,cu permanenta stare de alerta? Stiu ca acolo nu ai sanse prea multe daca natura se infurie si se napusteste asupra ta.
Din ceea ce spui tu este o permanenta lupta cu iminenta mortii.

_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
pus acum 20 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la