blueapple
Moderator
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Al Pacino
Alfredo James Pacino
Considerat unul dintre cei mai mari actori din intreaga istorie a filmului, Al Pacino s-a remarcat in anii '70, devenind o figura reprezentativa pe intregul mapamond.
S-a nascut pe 25 aprilie 1940 in South Bronx, New York. Parintii sai (Salvatore si Rose) au divortat cand el era mic, iar el s-a mutat impreuna cu mama sa in casa bunicilor. Una din activitatile sale preferate din acea perioada era sa repete scene si sa imite voci din filme. Plictisit si nemotivat la scoala, si-a gasit implinirea in piesele jucate tot la scoala, acestea constituiind primul pas in cariera.
La inceputul carierei, Pacino a trecut prin perioade de saracie si depresie, uneori fiind nevoit sa imprumute bani de autobus pentru a participa la auditii. A reusit sa intre la prestigiosul Actors Studio in 1966, studiind sub indrumarea legendarului profesor Lee Strasberg, creator al abordarii metodice, care a marcat numerosi actori ai anilor '70.
Aparand in numeroase piese, Pacino a dat lovitura in "The Indian Wants the Bronx", castigand un premiu Obie pentru stagiunea 1966-67. Dobandind notorietate in teatru, Pacino a mai castigat un premiu Tony pentru "Does the Tiger Wear a Necktie?- Tigrul poarta cravata?".
In loc sa fie tentat sa joace in roluri usoare si comerciale care ar fi putut aduce castiguri importante, Al Pacino a preferat filme de calitate ca "Serpico" (1973) si "Dupa-amiaza de caine"(1975). Pacino a stiut intotdeauna sa-si aleaga rolurile care sa-l faca remarcat. Trei ani consecutiv a fost nominalizat lka premiul Academiei pentru cel mai bun actor. A inregistrat un usor esec cu "Bobby Deerfield"(1977), dar si-a revenit cu "...si justitie pentru toti", care i-a adus inca o nominalizare la premiul Academiei pentru cel mai bun actor .
"Cruising"(1980) si "Author! Author!"(1982) nu au inregistrat, din pacate, succes. El a continuat sa joace roluri de gangster si si-a cimentat statutul in "Scarface"(1993. "Revolutia" (1985) a fost un dezastru, fiind considerat unul din cele mai proaste filme ale tuturor timpurilor. Vremea a fost ingrozitoare, echipamentul a fost distrus, Pacino s-a imbolnavit de pneumonie, scenariul a fost modificat adesea fara succes. Acest esec l-a tinut deoparte de marele ecran pentru urmatorii 4 ani. S-a reintors la teatru, prima lui dragoste.
In 1989 a regizat un film, "The local stigmatic" care nu a fost insa prezentat publicului. A renuntat apoi la exilul sau auto-impus si a revenit in " Sea of Love" (Marea dragostei)(1989), in rolul unui politist alcoolic. Acest film a marcat a doua faza din cariera lui Pacino fiind primul film care a scos in evidenta ochii sai intunecati si vocea grava. Intorcandu-se la familia Corleone, a facut "Nasul III"(1990) si primul sau rol de comedie in coloratul "Dick Tracy"(1990). Acesta i-a adus o alta nominalizare pentru premiul Academiei pentru Best Supporting Actor, iar doi an mai tarziu, inca o nominalizare pentru Glengarry Glen Ross (1992).
A intrat apoi intr-o sfera romanitca in"Frankie and Johnny"(1991). In 1992 a castigat in sfarsit premiul Academiei pentru cel mai bun actor pentru rolul din "Scent of a Woman" (Parfum de femeie). Un amestec de perfectiune tehnica (a jucat rolul unui nevazator ) si carisma, se poate spune ca rolul a fost scris pentru el si ramane unul clasic in istoria cinematografiei.
In urmatorii ani Pacino a inceput sa se simta mult mai comfortabil cu filmele, privindu-le ca pe o afacere si realizand roluri mari in filme importante cu o frecventa mai mare si cu o mai mica implicare personala. “Carlito’s Way – Calea lui Carlito”(1993) este un alt film clasic cu gangsteri, ca si “Heat – Caldura”(1995), regizat de Michael Mann.
S-a reintors pe scaunul de regizor pentru mult aclamata adaptare dupa Shakespeare “Looking for Richard - In cautarea lui Richard”(1996).”City Hall” (1996), “Donnie Brasco “(1997) si “ The Devil's Advocate – Avocatul diavolului”(1997) au aparut tot in aceasta perioada. Facand din nou echipa cu Mann si apoi cu Oliver Stone, a realizat alte doua performante “The Insider”(1999) si “Any Given Sunday”(1999).
Debutul in cinematografie a fost in “ Me, Natalie – Eu, Natalie” (1969), urmat de “Panica in Needle Park”(1971). Ceea ce a urmat I-a schimbat viata pentru totdeauna. Rolul lui Michael Corleone din “Nasul”(1972) a fost unul din cele mai impresionante din istoria filmului. Robert Redford, Warren Beatty, Jack Nicholson, Ryan O'Neal, Robert De Niro si numerosi alti actori au fost mai mult decat interesati de rol, dar regizorul Francis Ford Coppola a avut o inspiratie fantastica atunci cand l-a ales pe italianul necunoscut Pacino. Rolul a fost definitoriu pentru cariera lui Pacino si I-a adus primul premiu al Academiei Americane de Film pentru Best Supporting Actor.
In viata personala Pacino este unul dintre cei mai convinsi si notorii burlaci de la Hollywood, nefiind niciodata casatorit. El are o fiica, Julie Marie, cu o profesoara de actorie, Jan Tarrant si doi gemeni cu Beverly D’Angelo, cea mai lunga relatie a sa. Istoricul sau romantic include o relatie indelungata cu partenera sa din Nasul, Diane Keaton.
Pacino poate fi considerat un original in profesia sa. Abordarea sa metodica a devenit recunoscuta si aplicata de multi actori de-as lungul timpului, iar numarul sau nedepasit pana in prezent de roluri clasice l-a facut o adevarata legenda in lumea filmului. Angajamentul sau de a face din actorie o profesie si dominanta constanta pe ecrane l-au consacrat drept o legenda a filmului.
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
