|
alexpoesis
Membru incepator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 53
|
|
Ca niciodata vreau sa scriu...
O alta zi si-a stins lumina-n umbra
Si ochii pleoapa umeda isi lasa,
In cer se-nchnia inserarea sumbra -
Privirea noptii-adanca si sticloasa.
Afara e tacere doar vreo soapta
Se incalzeste sub lumini de felinar,
Prelinsa de pe a chitarii coarda
O nota cu vibrare de cristal.
E poarta neagr-a curtii mele-nchisa,
Prin fata ei vre-un trecator stingher
Din mersul sau se-opreste pentr-o clipa
Vrajit de luna alba de pe cer.
Terasa cu pilonii ei de piatra,
Cu geamuri inflorind muguri de ger
Ca zatul din cafele care poarta
Durerea si norocul meu cu el.
In spate e zapada de trei palme
Si blocul sur - titanul de beton,
Sub pacla de la hornuri lin adoarme
Cutremurat parca de-atata somn.
Eu nu ma culca..desi e ceasul doua...
Mi s-a mai spus ca nu-i un lucru bun,
Dar nu-ntelegeti cat de mult imi ploua
In suflet picuri grei de dor nebun.
E liniste, mi-aud si rasuflarea...
Inima plina varsa peste tot,
In zbuciumarea-i aiurita si pulsarea
Un sunet sacadat: poc-poc, poc-poc.
Nu-mi gasesc locul, pasul pe covor
Se-apasa greu in nebunatica-i foiala,
De parc-astept si ascult visator
Scartaitoare tanguiri de pardoseala.
Privesc tablourile de demult,
De-atatia ani le portaici, in minte...
Prind viata parca chipuri din trecut
Pierdute-ntre culoare si cuvinte.
Ma-ndrept spre geam dar noaptea a orbit
Si geamul s-a acoperit de stele
Ca lacrimi din priviri de-ndragosti
Cusuta-n sticla broderia de durere.
Apoi ma-ntorc manat de un indemn,
Instinct launtric parca o chemare,
Privesc cu insistenta ceas de lemn
Cum fura viata fara remuscare.
Dar ce sa-i fac...sa-l dau jos din ungher
Unde a stat cantand asa de-o viata?...
Am sa il las caci nu-i facut din fier,
Inc-o secunda cantul sau ingheata.
Ce am in noaptea asta de nu dorm,
Atatea ganduri se incurca intre ele
Si poate de aceea nu am somn
Depanand ghem de bucurie si durere.
Si-as vrea sa fie cineva acum
Sa-i povestesc ce-n suflet ma apasa...
Dar nu e nimeni...si afara-n drum
Si vantul noptii ratacit ingheata.
De-aceea iau condeiul si-am sa scriu
Asa cum n-am facut-o niciodata
Caci sufletu-mi i-atat de gol, pustiu...
Voi stinge-n versuri framantarea toata.
Cu ce sa-ncep?...povestea ce v-o spun
S-a intamplat intr-un taram , departe,
Care-a pastrat in el tot ce e bun
Ca-n basmele cu viata fara moarte.
Si in acel taram vrajit
Al poeziei, vietii si cantarii
Era un copac sterp ce n-a rodit
Sub binecuvantarea primaverii.
Dar intr-o zi cu rasarit de vraja,
Din bulgarii de raze impletiti,
S-a strans, legand trandafirie mreaja,
Ce ca prin farmec trupul a primit.
Si-acum cand scriu ma chinui sa nu-mi curga
Un nod de lacrimi din priviri sticlind
Si-usor prelins in suflet sa ajunga
Sa spulbere aceasta lume de argint.
Si cum lumina clara se aduna
Sculptand un trup angelic si prea alb,
Cu-aripi de nor muiat in clar de luna
Si suflet mangaiat de vantul cald...
O, inger tainic de lumina,
Cu zbor usor si suflet straveziu,
Revarsa-ti mangaierea ta divina
Peste-al meu suflet trist, trist si pustiu...
SI s-a nascut un roi de fluturi
Intr-o casacada de lumina si culori,
Invalmaseala fioros de dulce
Prin trupul fin, matasea unui nor.
Si ravarsandu-se printre crengute,
Reverberand cu-n voalat ecou...
Copacul era nins de flori micute,
Acoperit cu un vesmant prea alb si nou.
Dar ingerul cu ochii-i spre inaltu-i
S-a risipit ca o himera in abis,
Pierdut printre a diminetii falduri...
Numai copacu privea gol si trist:
Unde esti tu, lumina a sperantei,
Ce m-ai impodobit asa frumos
Caci port in suflet rodul vrajii tale
Dar te-am pierdut in acest neant sticlos...
Tu, ce mi-ai dat o sarutatare sfanta,
De-atata zbucium, iat-am inflorit!...
Mi-ai aprut ca sa dispari in neguri
Acum cand simt ca sunt indragostit?...
Nici un raspuns...tacere-apasatoare
Atata mi-ai lasat in urma ta...
Si sub acest vesmant prea alb de floare
Nu pot s-ascund tristetea mea.
Am suferit ca toti din lume
Care se-ndragostesc de ingeri albi,
Cu suflete candide, blande, bune
Si ochi atat de-adanci, atat de calzi...
Raman acum cu palpairea sfanta
Sperantei ca ai sa revii
Si-o data cu prea-buna primavara
A ta bodoaba-n mine o-nflorii...
Asta-i povestea care azi am scris-o,
Acum e trei si ceasul n-a tacut
Si stiu ca noaptea asta-am compromis-o
Si stiu ca poate a durut
Sa-mi amintesc ca am iubit
Un inger din lumina diminetii,
Care-a venit in viata mea
Si s-a pierdut in trupul cetii.
Acum va rog sa ma iertati
Dar simt privirea ca imi cade,
E noaptea-asa adanca, grea,
Si oboseala trupu-mi roade.
Este tarziu, si e tacut...
Si vin la tine inger drag!
Asteapta-ma pe alt taram,
Asteapta-ma lang-un copac...
Modificat de alexpoesis (acum 20 ani)
|
|
