Cafeneaua din colt
Forum de discutii libere !
Creatie literara - poezie - proza
Aparat critic
Prezentare de literatura
Arta
Arta plastica- Arhitectura
Teatrul - Cinema - Televiziune
Muzica
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
Cafeneaua din colt | Reguli | Inregistrare | Login
POZE CAFENEAUA DIN COLT
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
ro_xy20 la Simpatie.ro
 | Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
24 - 45 ani |
|
blueapple
Moderator
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Jurnal- Pagina 1
(Dar după, ce voi mai face?)
E dimineaţă.Sunt singură în gândurile mele şi încerc să adun chipuri,amintiri,sentimente să le amestec cu prezentul.Mă trezesc cu greu în ceaţa din sufletul meu.Iubirea acum pentru mine e un subiect complicat cu multe iţe încâlcite.M-am deschis prea mult şi simt că rănile sângerează.
Dialogurile îşi pierd sensul şi monologurile par acum inutile,goale.
Te simt rece,mult prea departe de marea mea nevoie de a iubi sincer doar cu gândul.
Trupul îşi pierde forma şi alunecă uşor în neant.
Sufletul prinde putere se ridică pentru o clipă pe buza prăpastiei şi se aruncă fericit în gol.
Am renunţat,a renunţat să mai aleagă,să mai cuprindă între aripile lui siguranţa.
Iubirea îl macină prea mult,durerea îl sapă,fericirea e doar un drog cu efect trecător şi atunci? Ce mai rămâne?
Un hohot de râs în faţa unui ecran de sticlă sau a unei oglinzi în care se reflectă chipul meu,ochii trişti,cercănaţi,...multă prea multă tristeţe.
Voi alege clipa!
Mă voi agăţa cu toată puterea de ea şi o voi strânge cu putere în braţe atunci când e plină de lumină şi-o voi lăsa să curgă atunci când voi simţi că întunericul ar vrea să o sugrume.
Da, e o soluţie şi asta! Dar după, ce voi mai face?
Voi vedea.
Sunt clipe în care simt că visul e puternic, strălucitor aproape de împlinire.
Brusc mă trezesc şi încep să mă tem de intensitatea lui şi mă întorc grăbită la realitate.
E o continuă luptă dintre raţiune şi visare.
ÃŽmi iau inima-n dinţi şi mă îndrept spre locul unde stai, te privesc şi încerc să ghicesc ce simţi,ce gândeşti,cine eşti de fapt în spatele chipului ironic,aparent sigur pe el.
Dialogul se naşte firesc dar dincolo de cuvinte trebuie să sap adânc să descopăr sensurile lor profunde.
Te întreb ce faci şi-mi răspunzi doar printr-o privire. ÃŽn fond şi tăcerea e un răspuns, nu? Şi totuşi…
- Spune-mi te rog cât e ceasul?
- Care ceas?!
- Cel pe care-l porti la mână omule!
- Contează?
- Ce întrebare e asta?
- Pentru mine timpul lângă tine îşi pierde limitele.Lasă-l să curgă liber.Nu-l închide în minute, secunde… Sunt doar clipe şi- atât.
- Bine dar ştii că nu pot sta niciodată mult.Timpul fericirii mele este măsurat.
- De ce nu poţi să te detaşezi de cotidian măcar acum? Te rog!
- Voi încerca dar nu voi reuşi prea mult. Mă macină gândul că sunt departe.
- Departe de ce? Sau poate ţi-e teamă să treci dincolo de limitele unei existenţe obişnuite?
Tac. Mă îndepărtez puţin de tine. Poate-am greşit. Poate că am spus prea multe cuvinte şi ceva s-a rupt în sufletul meu m-am risipit…
Simt un val de căldură mistuindu-mi trupul iar mintea începe să joace pe alte ritmuri feste inimii. Ajung să mă întreb de ce? De ce atâta energie se scurge ca o cascadă uriaşă prin întregul meu univers. E oare iubire, e oare evadare după atâta timp de închistare a simţurilor, năzuinţelor blocate în urmă cu mulţi ani? E oare sentimentul prieteniei absolute aşa cum o visam eu mereu? Mi-a fost teamă tot timpul că va sosi momentul ei şi mă va lua pe nepregătite. O doream cu toată fiinţa mea şi totuşi mi-era atât de teamă!
Mă întorc, te privesc în ochi şi abia bâiguind îţi spun că da…
Atât de mult mi-am dorit să apari în viaţa mea încât acum, mi-e teamă că se vor răsturna toate principiile de viaţă construite cu atâta migală.
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
| pus acum 20 ani |
|
|
tanasie_monica40
Vizitator
|
|
O descriere deosebita a unor trairi, reale sau virtuale, de dragoste recenta. In dragoste trebuie mers pana la capat, daca primesti trebuie sa dai in aceeasi masura sau poate chiar mai mult. Simt in scrierea ta un talent inabusit de mari necazuri fizice sau spirituale
|
|
| pus acum 20 ani |
|
blueapple
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Multumesc Monica.Ai intuit mult din ceea ce am simtit si simt.
AnnMar
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
| pus acum 20 ani |
|
mnovicov
Administrator
 Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1421
|
|
Iti doresc ca intr-o zi sa poti scrie o asemenea scrisoare in tonuri mai vesele
Poate ca urmare a unui raspuns la aceasta epistola
Totusi sentimentele e bine sa incerci sa genereze si bucurie
Dragostea trebuie sa genereze in primul rand bucurie, altfel dragostea nu ar avea sens
_______________________________________
A scrie inseamna a respira!
mnov
|
|
| pus acum 20 ani |
|
blueapple
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Dragostea genereaza bucurie dar din pacate,pentru mine balanta se inclina spre tristete.Proiectele aripilor neimplinirilor au fost dimensionate putin prea mari.
Astept cu nerabdare acel raspuns care sa declanseze in mine adevarata bucurie,adevarata dorinta de a reincepe sa traiesc cu adevarat,sa uit ca jumatate din mine a plecat deja undeva acolo sus...
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
| pus acum 20 ani |
|
mnovicov
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1421
|
|
In acest moment daca vei gasi in tine aceea putere de a te uita in jur cu mai mai mult albastru de cer, atunci in mod sigur vei gasi si motivele de bucurie
Vine primavara !
_______________________________________
A scrie inseamna a respira!
mnov
|
|
| pus acum 20 ani |
|
blueapple
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Voi incerca sa regasesc albastrul cerului in sufletul meu si in florile de primavara.Zborul chiar daca la inceput va fi frânt sper ca isi va reface aripile pornind spre senin.
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
| pus acum 20 ani |
|
blueapple
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Jurnal- Pagina 2
(Ce-o să fac cu atâta iubire?)
Mi-ai spus la prima întâlnire despre o existenţă obişnuită parcă. Mă tot gândesc de-atunci ce înseamnă pentru tine asta.
Oare distanţa poate fi numită aşa? Să nu fiu lângă tine să te mângâi, să te ating cu privirea, să te simt altfel sau poate cel care eşti cu adevărat dincolo de cuvinte?
Pentru mine este ca o neâmplinire să ştiu că tu te zbaţi acolo departe cu necazurile tale iar eu nu te pot sprijini decât cu câteva cuvinte înşirate într-un spaţiu prea mic să-mi cuprindă dragostea pentru tine.
ÃŽţi simt trăirile, îţi simt zbaterile şi mă dor. Unite poate cu ale mele ar deveni mai suportabile? Spune-mi tu...
Ne-am întâlnit o singură dată şi am uitat să întreb ce soartă porţi în cele câteva litere ce-ţi alcătuiesc numele... Mereu uit! Mă pierd în multe cuvinte, amestec ideile.
Ce rămâne mereu este chipul omului, zâmbetul, sunetul vocii, o anumită expresie a ochilor. Oriunde aş revedea-o aş tresări.
Mi-ai spus ultima dată când ne-am întâlnit că ne vom mai vedea. A trecut atâta timp şi acum am început să reconstruiesc în mintea şi sufletul meu fiecare moment, fiecare gest, fiecare trăsătură a chipului tău, fiecare zâmbet. Le înşir pietre albe pe marginea drumului vieţii şi le mângâi uşor. Fiecare atingere trezeşte în mine amintiri. Freamătă trupul, creierul începe să-nvârtească idei. Eşti pentru mine iubire şi raţiune, un amestec de senzaţii renăscute într-un trup ce şi-a închis pentru lung timp toate aceste treziri.
Te-am văzut! Alerg către tine nerăbdătoare. Stai sprijinit într-un cot şi citeşti ceva dintr-o carte groasă. Mă opresc o clipă, mă ascund după taraba de ziare şi te urmăresc. Arunci priviri fugare puţin încruntat.Te uiţi la ceas... La asta nu mai rezist.
Mă prefac că sunt sigură pe mine şi mă îndrept spre tine cu aceeaşi emoţie. Inima-mi bate nebună, vrând parcă să se arunce în palmele tale fierbinţi.
Am avut noroc! Mi-am adus la timp aminte numele tău.
Chipul tău a strigat: Sunt eu, Mark!
-Salut iubire!
-Salut Mark! Unde vrei să mergem? Tot la cafeneaua primei întâlniri?
-Vedem noi! Vroiai să-mi spui ceva ultima dată când am vorbit la telefon. Eram grăbit şi am scurtat. Sper că mă ierţi.
-Nu m-am supărat dar am simţit că te plictisesc şi am renunţat.
-Hai spune!Iar începi şi ştii că nu-mi place! Mă necăjeşti cu bună ştiinţă!
-ÃŽmi tot spuneai de nişte doamne care te căutau exact când eu vroiam să vorbim despre noi. Mi-a picat aiurea toată povestea.
-Adică de ce?!
-De ce?! Mai întrebi de ce? Tu chiar nu te gândeşti sau pentru tine chiar nu contează.
- ...
- Imi spui că sunt copil şi poate e adevărat. Mă implic enorm în relaţia noastră şi supărarea asta este semnul iubirii fără limite la mine. I-aş putea spune gelozie dar urăsc termenul.
- Mă apucă râsul şi ştii de ce?
- De ce?
- Pentru că sunt conştient că am o vârstă la care nu mă mai pot schimba. Am tabieturile, obiceiurile, chichiţele mele... Hai să nu ne mai amăgim. Avem posibilitatea să ne oferim numai ce este frumos.
- Nu mă amăgesc cu nimic dar tot doare...
- Hai Em, înţelege! Iubind,iubind, dar trebuie să mai pui din când în când un deget şi pe pământ!
- Hai că am spus-o frumos! Merit toate laudele!!!
- Na poftim! Mai vrea şi laude domnul!
- Mă gândesc la tine acum, la iubirea ta, a mea pentru tine, la faptul că ne desparte atâta distanţă chiar dacă noi suntem împreună aici(îţi iau mâna şi o pun la tâmpla şi la inima mea) în gând şi în suflet.
Acum serios! Trăiesc cu impresia că niciodată nu voi primi la timp bucuria întreagă.
-Niciodată să nu spui niciodată!
-Nu ştiu ce să mai cred şi ce nu sau ce să spun şi ce nu...
-Cum adică nu ştii ce să crezi?
-La mine parcă vine totul târziu când sunt prinsă deja într-un angrenaj.
- Sunt alţii la care a venit mult mai târziu decât la tine şi nu se mai plâng.
- Stii Mark, degetele mele au devenit rădăcini adânci de cât le ţin înfipte în pământ. Aş vrea eu să le ţin din când în când în aer…
- Păi despre asta e vorba. Poate aşa e mai bine! ÃŽncearcă să gândeşti aşa nu te mai plânge,bucură-te!
- Of! Se apropie momentul despărţirii şi iar nu am apucat să vorbim destul.
-Prea multe cuvinte Em! Hai să tăcem acum.
Brusc mă iei de ceafă şi mă tragi mai aproape de tine.Tot trupul îmi tresare la apropierea ta. ÃŽmi săruţi fruntea şi ochii apoi îndelung buzele noastre se întâlnesc. O fericire blândă pune stăpânire pe mine. ÃŽn sfârşit te-am simţit cu adevărat. Fără cuvinte. Tandru, ferm, plin de dorinţă. Aş vrea să mai rămân dar timpul fericirii s-a scurs.
Ne îndreptăm fiecare pe drumul lui în gând cu o nouă întâlnire…
Nu privesc înapoi. Nu suport paşii tăi care mi te-ndepărtează.
Doamne! Acum te iubesc şi mai mult!
Ce-o să fac cu atâta iubire?
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
| pus acum 20 ani |
|
blueapple
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Jurnal- Pagina3
(Vedem după ce vom face)
Mă întrebam ce voi face cu atâta iubire.Te-am întrebat şi pe tine. M-ai privit lung,m-ai sărutat şi ai zâmbit.
- O laşi să curgă...
- Mi-e teamă Mark!
- Hai,nu fii copil!
- Vrei o ţigară?
- Nu...Vreau să reuşesc măcar odată să vorbesc cu tine serios şi tu...
- Eu ce? Ştii că nu-mi place să despic firul în patru.ÃŽmi place să trăiesc clipa şi atât.Credeam că mă ştii de-acum.
- Da.Te ştiu.
- Em!
- ...
- Ei! Acu te-ai botoşit!
- ...
- Em dacă nu vrei să mai vorbeşti plec...
- Pa!
- Pa!
De câte ori voi simţi acelaşi şi acelaşi lucru?O îndepărtare bruscă de fiinţele ce par a fi la un moment dat centrul existenţei mele.
Mă întreb şi te întreb pentru că simt acut o oarecare teamă că voi pierde la fel ca întotdeauna exact atunci când simt că sunt pe creasta valului. Poate că mereu nimeresc alături? E doar iluzia cuceririi punctului cel mai înalt? Da, e posibil.
M-ai sunat o singură dată după o săptămână de la ultima întâlnire. Aveai o voce plictisită. Ţi-am spus să nu mă mai cauţi un timp. O pauză era binevenită.
- Alo!
- Da.
- Ce-i cu vocea asta, Em!
- Dar cu a ta?
- Nimic.Nu mă păcăleşti.Te ştiu bine.Ce s-a întâmplat?
- Propun o mică pauză.
- Ce fel de pauză?
- Nu te mai caut,nu mă mai cauţi.
- De ce?
- Simt că ceva s-a rupt între noi de când cu...
- De când cu ce anume? Hai, spune odată! Nu mă mai fierbe!
- Chiar te preocupă?
- Off! Iar începi!
- Am şi terminat.Când vei simţi nevoia cu adevărat să fii cu mine, ştii unde să mă cauţi.Până atunci...Te sărut.Pa!
- Em!
- ...
Acum şi aici îţi scriu doar pentru că dialogul dintre noi a secat. Monologul meu sună spart în tăcerea propriilor mele simţiri.Deprimare sau poate deznădejde să fie starea în care simt că mă scufund din ce în ce mai adânc, mai sufocant.
ÃŽmi lipseşti atât de mult Mark! Acum depărtarea este şi mai mare.Te simt străin.Te simt golit de sentimentele pe care le păstrai doar pentru mine.
Să fi fost totul amăgire?
Mă plimb pe urmele paşilor tăi.Ţin minte fiecare amănunt al întâlnirilor noastre.Ajung la cafeneaua noastră. E goală. Nici muzica nu mai vrea să fie auzită.
Intru şi mă aşez la aceeaşi masă unde în faţa mea erai tu.
Locul e gol. Privesc pe geam crengile copacilor scuturate de vânt, frângându-se una câte una. Le simt intrând adânc în singurătatea gândurilor mele.Trosnesc. Tresar.
Pentru o clipă am crezut că e vocea ta. Absurd. Doar ştiu că nu e ziua noastră.
Şi totuşi...
Dintre băncile goale ale parcului se desprinde un contur. Nu mai văd bine. Am plâns atât de mult încât acum totul este învelit în ceaţă. Cred că am vedenii. Umbra se apropie din ce în ce mai mult şi mă salută... Recunosc o voce. Simt o căldură învăluindu-mă, încep să cred că nu visez.
Doamne! Eşti tu!
Mă las purtată de nerăbdarea de a te cuprinde în braţe şi alerg spre tine... totuşi, cu teamă. ÃŽn inima mea simţeam acut acea răceală, acea înstrăinare...
Alerg o clipă şi... mă opresc brusc. Dacă...
Ajung lângă tine şi-ncep să scot câteva sunete. Tu nu mă laşi. Mă iei brusc în braţe, rupi zăgazurile simţirilor îndelung închise în trupurile noastre, mă mângâi flămând pe tot corpul. Mi-am dorit atât de mult să te simt, să fiu chiar şi pentru o clipă, din nou, în braţele tale. Mă întreb cum voi mai suporta încă o despărţire...
-Mark, haide să mergem în cafenea. E mai cald acolo.
-Bine Em, dar acolo... Ok, să mergem. Vedem după ce vom face. Nu mai vreau să ne despărţim fără să te simt a mea... toată.
-Bine, dar unde putem merge? Ştii bine că...
-Taci, lasă că vorbim mai târziu.
-Mark!
-Da, iubito!
-De unde ştiai că sunt aici,acum?
-...
-Hai, spune-mi!
-O să afli tu... Mergem?
-Unde?
-Vino cu mine şi- atât.
-...
Plouă...dar nu mai simt urâtul zilei.Acum lumina mă invadează.Simt toţi porii sufletului deschişi şi totuşi ceva îmi spune că... trebuie să rămân trează.
Offf! Cum să fiu mereu în alertă când trupul tău mă atinge mereu la fiecare pas...
Modificat de AnnMar (acum 20 ani)
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
| pus acum 20 ani |
|
blueapple
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Jurnal- Pagina 4
(Nici un sunet nu mai vrea să alerge spre mine)
La ce bun atâtea sentimente adunate inutil în sufletele noastre?
Mereu, mereu aceeaşi repetabilă povară a unei iubiri purtate în sufletul stingher.
Acum chiar nu mai ştiu cum voi mai putea vorbi cu tine. Nu ştiu cum voi mai îndrăzni să îţi spun că te iubesc.
Poate-am greşit cu ceva atunci când tu mi-ai cerut să merg cu tine? Am greşit c-am acceptat?
Acum merg pe aceleaşi urme cenuşii ale gândurilor. Calc încet să nu le răsfir şi mai mult. Să nu le pierd esenţa.
Ne vom mai vedea oare vreodată?
Ne vom mai putea privi în ochi cu aceeaşi dragoste sinceră fără să ne ascundem durerea sub aripa genelor plecate?
E greu… E foarte greu să iubeşti cu toată fiinţa ta o imagine pierdută pe drumul amintirii.
Am aflat târziu, prea târziu că tu ai plecat. Te-ai întors în singurătatea atât de iubită de tine.
Poate vei simţi undeva, acolo, în inima ta ingheţată dragostea mea.Timpul trece şi simt apăsându-mi pieptul cu paşi rotunzi, grei.
Plâng.
Singură în casa în care odată eram atât de fericită aşteptându-te să vii, să-mi zâmbeşti, să-mi iei obrajii-n palme să mă săruţi, să stăm ore-n şir privindu-ne, ascultându-ne tăcerile.
Acum doar ecoul lor vibrează, îl simt, îl aud cum îmi apasă tâmplele într-o strânsoare dură.
Am amorţit în poziţia în care m-ai lăsat ultima dată. Mă las uşor spre podea şi mă strâng toată.Aş întinde mâinile spre cer să te caut dar ştiu că te-am pierdut.
Te strig...
Nici un sunet nu mai vrea să alerge spre mine, să mă primească.
Sfârşitul a venit cu paşi repezi. Te-a smuls dureros de lângă mine. A rămas doar iubirea gândurilor mele către tine.
ÃŽn pas uşor, ca un vis, te-ai stins spunându-mi tandru:" Em, te-am iubit atât de mult!..."
Şi-ai plecat...
Ecoul se-nchide rotund în cupa durerii.
Linişte, doar linişte.
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
| pus acum 19 ani |
|
blueapple
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 765
|
|
Jurnal-Pagina5
(Prietenie sau prietenie şi iubire?)
Te-am cunoscut Mark, când încă mai aveam o frântură de aripă să zbor. Doar tu, cu vocea sufletului tău ai reuşit să-mi dărui încă o fărâmă din aripile tale. Un timp nu am înţeles sau mai bine zis nu am prins ritmul zborului tău. Nu am înţeles că tu ai simţit profund visul meu. M-ai smuls blând în ultima clipă de pe muchia stâncii de unde, în tăcere îmi luam avânt spre abis.
Ai crezut sau m-ai confundat cu diamantele pe care, cu atâta grijă le adunai odată din întunericul de nepătruns al galeriilor nesfârşite dăruite pământului. M-ai luat uşor în palme, ai împrăştiat o parte din neîncrederea ce oprea reflexiile luminii, ai mângâiat muchiile ascuţite ale destinului meu şi m-ai ascuns la pieptul tău dăruindu-mi iubire.
Am simţit în spatele buzunarului tău zvâcnirea unei inimi nespus de primitoare, de caldă, de tandră.
ÃŽn dar am primit iubirea ta, acea iubire matură, călită în flăcările imense ale unei vieţi în care furtunile s-au abătut mereu, au lovit crunt stânca mereu atingând azurul, iubindu-l.
M-am înşelat oare? Mă-ntreb şi acum după ce mi-ai spus de atâtea ori să am răbdare, să las timpul să aşeze în matca lor gândurile, sentimentele, viaţa în sine.
Am fost prea copil, recunosc. Am crezut că poate exista iubirea doar în cuvinte tandre aşternute măiestrit în pagini. Am intrat mult prea profund în sensurile lor, le-am lăsat prea mult să pătrundă în universul sufletului meu, m-am învelit cu ele simţind că viaţa mi-a dăruit în sfârşit ceea ce-mi doream de foarte mult timp.
Am luptat cu mine să-ţi refuz iubirea, să nu mă las purtată de valul care acum mă dizolvă încet, încet în apele lui. Fir de nisip în calea iubirii tale m-am crezut pentru o clipă pe creasta deplinei bucurii că sunt în sfârşit iubită cu adevărat.
Realitatea însă vine brutal şi mă smulge din visul drag în care mă lăsasem purtată.
Ţi-am spus odată că iubesc un om cu care soarta m-a unit în durere (şi ea, durerea, a devenit practic parte din mine), că voi rămâne alături de el pentru că sunt conştientă că tu ai fi făcut acelaşi lucru. Este singura variantă dureroasă ştiu, pentru amândoi sau numai pentru mine.
Prietenie pentru amândoi, prietenie şi iubire pentru mine.Vei înţelege poate, odată, sensul cuvintelor mele.
ÃŽmi mai spuneai că după sufletul şi harul dăruit de Dumnezeu merit să fiu fericită. Că se va împlini când nici nu mă voi aştepta.
Poate că ai dreptate dar de ce trebuie să pierd mereu?
De ce Mark?
Răspunsul va veni probabil prea târziu, prea dureros. Poate că nu ne vom mai vedea dar vei rămâne pentru mine iubirea născută pe o margine stâncă. Lumină sau întuneric… O floare de colţ sau o floare de mină primind picăturile limpezi ale apelor ascunse în adâncurile pământului.
Lumina din noi va strecura din când în când câte-o rază unindu-se în poarta destinului.Când se va auzi bătaia voi şti că eşti tu.
_______________________________________
"Sorbi cupa vieţii.Dar când sorbi,/Pe dalbele-i chenare,/Din ochii-nchişi,din ochii orbi,/Curg lacrimile-amare." (Cupa vieţii-Lermontov)
|
|
| pus acum 19 ani |
|